Propozitii in lucru Trebuie sa va spun: alfabetul acesta e alcatuit din copaci foarte inalti si subtiri a caror frunza se scutura primavara si ale caror flori infloresc toamna si ale caror fructe se pirguiesc iarna. In copaci atirna colivii. In colivii stau oameni - barbati, femei, batrini si copii - cu parul vopsit verde si miinile singerii. Vorbesc unii cu altii in triluri de pasare si scuipa seminte de cinepa printre gratii. Sint luminati puternic de niste reflectoare aflate la radacina copacilor. Oamenii sint fotografiati in timp ce maninca sau beau, in timp ce se impreuneaza in grupuri. Fotografiile sint expuse in ramurile acelorasi arbori. Atirna de crengi, spre amuzamentul trecatorilor. Barbati si femei, batrini si copiii si toti cei care viziteaza parcul pentru a se instrui si a invata aceasta limba, ale carei sunete sint copacii si ale carei cuvinte sint norii ce plutesc pe cer, ale carei fraze sint pietrele peste care aluneca in goana pasii... Nu vom sti. Nu vom vedea. Nu vom cunoaste. Da, nu vom sti, nu vom vedea, nu vom cunoaste! Ce inseamna a vedea, a sti, a cunoaste? Limba aceasta o vorbesc curgator cei ce merg de-a lungul riului numit Timp. Flutura din miini, se agita, se dau la fund si ies din nou la suprafata, bolborosind cuvinte fara inteles, intr-o sintaxa ciudata. Da, sunetele sint copacii. Literele - norii. Cuvintele - pietre risipite pe drum. Norii trec si nu mai vin. Pleaca si nu se mai intorc. Totdeauna capata o alta forma si aluneca intr-un alt anotimp. Dumnezeu, care a facut fulgerul, despica norul de sunete si pirjoleste cuvintele. Flacarile coboara din cer si pustiesc pamintul. Si adevarul cel pur. * Savonarola obisnuia sa spuna ca ingerii cei buni, ingerii noptii, cu lacrimile lor pure ii uda crinii ce-i cresc sub fereastra. Ei sint atit de albi, atit de puri pentru ca roua lor spala carnea omenirii napadite de pacate. * Un cartier linist