- Cultural - nr. 152 / 7 August, 2012 Maica Domnului a petrecut ultimii ani ai vietii sale pamantesti pe colina Sionului, in casa Sfantului Apostol Ioan. Acolo a adormit prin anul 48, in zilele imparatului roman Claudiu, dupa care a fost ingropata in Ghetsimani, in prezenta Sfintilor Apostoli. Sosit cu intarziere, Apostolul Toma a cerut ca piatra de pe mormantul ei sa fie ridicata spre a o vedea. In felul acesta, dupa trei zile de la ingroparea ei, toti au constatat ca trupul ei nu mai era acolo. "Pe Nascatoarea de Dumnezeu, mormantul si moartea nu au tinut-o”, precum arata o cantare bisericeasca. Ea a fost ridicata la tronul slavei dumnezeiesti. Ea a fost mutata sus, ca sa sada de-a dreapta Imparatului Dumnezeu, ca Imparateasa a celor ceresti si a celor pamantesti. Astfel s-a implinit profetia regelui David: "A stat Imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata” (Ps. 44, 11). Adormind pe pamant in somnul mortii, Nascatoarea de Dumnezeu s-a desteptat in ceruri, cu trupul langa Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos. Din acel moment al ridicarii ei langa tronul Preasfintei Treimi, noi avem in cer nu numai pe Fiul lui Dumnezeu facut Om, ci si pe Maica Lui, ca o faptura dintre noi, care se roaga pentru noi. Prin milostivirea ei, noi primim de la Dumnezeu multe daruri si mangaieri. Stand langa Hristos, "ea are, pe de o parte, autoritate de Maica asupra lui Hristos, atunci cand se roaga pentru noi, iar, pe de alta parte, are duiosie de Maica pentru greutatile noastre”, dupa cum scrie Parintele Dumitru Staniloae. Se cuvine sa o iubim pe Preasfanta Fecioara care sub cruce, in leaganul unei mari suferinte, a devenit Mama noastra, Mama tuturor celor mantuiti, Mama Bisericii si a intregii omeniri. Ea si-a indeplinit aceasta misiune materna stand alaturi, ca o adevarata Mama, de toti fiii ei, in decursul pamantesc al istoriei umane. Stapana cere