Biblioteca Dincolo şi chiar înainte de text (care pentru mine are o importanţă primordială), există o acumulare de idei, documente şi realităţi vizuale cum este, în cazul de faţă, cea a manuscriselor, a bibliotecii, în esenţă imagini care existau de mai mult timp suspendate în memoria mea. Adunate, depozitate sub formă de fotografii, schiţe şi text/comentarii etc., ele fac parte dintr-o realitate duchampiană a ready-made-urilor, a lucrurilor care „există“ şi cu care mă identific. O vizită la British Museum, în urmă cu mulţi ani, imaginea manuscriselor ca „obiecte“, ca fragmente de realitate, cu toate semnificaţiile culturale pe care le au, intersectate cu acest text – Ghilgamesh – şi cu viziunea regizorală pe care, evident, o împărtăşesc, sînt datele naşterii acestui spaţiu teatral. Procesul intim al lucrului, al inventării spaţiului scenografic nu este unul ordonat sau coerent. Lucrez haotic, impulsiv şi tot timpul. Practic, cînd nu fac aparent nimic, îmi vin cele mai bune idei. Textul, imaginile şi ideile stagnează suspendate într-o „supă“ a tuturor posibilităţilor, a variantelor incoerente, a asociaţiilor neaşteptate în care descoperirea ideii sau găsirea soluţiei devine posibilă. De cele mai multe ori nu este decît o agonie în care caut ideile cele mai bune. De data aceasta, lucrînd la Ghilgamesh, am pornit de la spaţiul gol, de la imaginea fascinantă a manuscriselor, a obiectelor inscripţionate, a ideogramelor-obiecte depozitate într-o morgă culturală pe rafturi uriaşe. Am făcut multe fotografii. Soluţia, inventarea acestui spaţiu pentru Ghilgamesh, după multe discuţii cu Dragoş, s-a produs brusc şi fără efort. Macheta Macheta nu are o funcţie de „prezentare“ sau de aproximare la scară a realităţii scenei, ea reprezintă pentru mine un mod de a gîndi şi de a lucra tridimensional, foarte exact şi concret..., un origami din multe straturi de hârtie, metal