Dacă vrei să-ţi faci piaţa la Obor, trebuie de multe ori să-ţi "confecţionezi" o stare deosebită, încă de acasă, căci dacă nu eşti în dispoziţia necesară pentru a suporta acel amestec de balcanism dus la extrem, cu spiritul de mahala al negoţului "de tarabă", apoi palidele umbre ale unui soi de comerţ capitalist bizar şi, în sfîrşit, rămăşiţele unei îndoielnice tradiţii populare autohtone - de pildă, despre "roşiile de grădină foarte gustoase" nu vei şti niciodată, într-o anumită perioadă a anului, dacă nu cumva sînt "roşii import Turcia" sau "roşii proaspete de seră" şterpelite de ţigani sau cumpărate la un preţ de nimic şi apoi revîndute, după cum nu vei şti dacă "producătoarea"-vînzătoare, cu părul pus pe moaţe şi cu dîre de ojă roşie pe unghii, este într-adevăr originară dintr-un sat din Gorj, aşa cum declară, pe cuvînt, sau o mică "afaceristă" de capitală sau o ceva mai albă membră a etniei rrome - în fine, după cum spuneam, dacă în ziua respectivă nu ai chef de toate astea şi de alte mici amănunte insignifiante "de piaţă" care te pot enerva pe tine "la maxim", căci pe "Minodora - la maxim" o poţi auzi oricum de la taraba cu blugi turceşti, mai bine îţi faci cumpărăturile la supermarket! Piaţa Obor începe din dreptul magazinului Bucur, mai exact de pe una dintre laturile sale, unde te pierzi în mulţimea cu sacoşe şi cărucioare care cască gura şi achiziţionează cîte o rudă de salam uscat la douăzeci de mii, cu "E-uri" chipurile ungureşti, o băutură spirtoasă cu gust de caise din Republica Moldova şi alte produse alimentare frumos ambalate şi suspect de ieftine, cărate cu autocarul din alte ţări vecine şi prietene. La fiecare pas te ciocneşti de vînzătorii ambulanţi care-şi fac reclamă: "Avem ţigări, băieţii!" (nu vezi nici o ţigară, căci cartuşele sînt dosite în portbagajul unei maşini parcate ceva mai departe) sau "hai să te îmbrac, frate!" şi-ţi flutură