Mauro Camoranesi aşteaptă reîntîlnirea cu Mutu şi crede că toate echipele din grupă păstrează şanse de calificare.
Multă tăcere în rîndul fotbaliştilor italieni cînd au părăsit vestiarul stadionului din Berna şi au fost nevoiţi să apară în faţa ziariştilor. Cei mai mulţi au încercat să fenteze realitatea, şi să escaladeze un gard de protecţie, pentru a ajunge direct la autocar. S-au lovit însă de vigilenţa oamenilor cu costume gri şi ecusoane, oficialii UEFA, care au barat orice cale de scăpare, obligîndu-i la supliciu.
Supliciu ce nu i-a provocat totuşi prea tare. Cei mai mulţi au gîndit că tăcerea e de aur, şi-au ancorat privirile în pămînt şi au luat pas de defilare în direcţia autocarului salvator, cu căştile pe urechi.
Printre ultimii a ieşit Mauro Camoranesi, care, surprinzător, s-a oprit cînd a fost abordat în spaniolă, limba sa maternă, el fiind născut în Argentina, acum 32 de ani.
- Mauro, vă imaginaţi un asemenea start?
(Întrebarea n-are nimic sclipitor, dar la un asemenea moment e numai bună pentru startul discuţiei. O întrebare de genul “nu ţi se pare că aţi fost penibili?” ar fi închis-o din start )
- Nimeni nu se aştepta. Am început slab, ne-am mai revenit în repriza a doua, dar din păcate n-am reuşit să marcăm şi am mai primit un gol.
- Totuşi, ce s-a întîmplat?
- Primul gol primit ne-a dereglat într-un fel. Dar trebuie să recunoaştem că şi Olanda a jucat foarte bine şi merită felicitări.
- Olanda e o echipă deja calificată?
- Nu cred. E doar primul meci, fiecare echipă din grupă mai are de disputat două, deci se pot întîmpla multe. Toate cele patru echipe au şanse în continuare.
“Mutu e un mare jucător”
- Urmează România. E decisiv pentru voi?
- Nu ştiu dacă e decisiv. În orice caz, trebuie să facem lucrurile mult
