In cadrul masterclassului pe care l-a sustinut in cadrul festivalului "Cinema Romania Now", organizat recent la Belfast de ICR Londra, inspiratorul Noului Cinema Romanesc a impartasit cateva dintre convingerile sale, printre care acelea ca pentru el conteaza mai mult documentarea decat produsul final si ca blestemul oamenilor e incomunicarea.
Iata o selectie a celor spuse de Cristi Puiu la Belfast:
- La inceput am crezut ca m-am nascut ca sa pictez. Nu stiu daca iubeam cinemaul, dar mi-a fost teama ca nu o sa-mi pot castiga existenta din pictura. Aveam prieteni cu care mergeam la Cinemateca, o institutie ciudata. Acolo am vazut, de pilda, "Portocala mecanica" in alb-negru si am crezut ca e un film alb-negru.
- Cand am vazut "Ingerul exterminator" al lui Bunuel, am inteles ca cinemaul nu e numai entertainment, dar "Stranger Than Paradise" a declansat in mine dorinta de a face cinema, mai ales din punctul de vedere al compozitiei.
- Dumnezeu ma iubeste, cumva ideile imi vin usor, nu intampin mari dificultati cautand povesti din care sa fac filme.
- Nu imi propun sa fac un anume film si nu imi place cinemaul. Il urasc. Nu imi place rezultatul, ci facerea filmului si documentarea. Sunt constient ca filmele mele sunt imperfecte. Toate filmele de pe planeta asta sunt imperfecte, dar ceea ce conteaza sunt intrebarile pe care ele le suscita.
- In 2003, cand a fost scandalul cu Centrul National al Cinematografiei, ma gandeam sa fac ciclul "Sase povesti de la marginea Bucurestiului" pe banii mei si pe VHS.
- Ce imi place in cinema nu prea are legatura cu cinemaul cat cu oamenii. E un drum lung, cu multe obstacole, iar unul dintre riscuri este acela ca poti deveni confuz si te poti amagi usor. Poti crede ca esti un zeu si ca toti spectatorii ar trebui sa te ridice in slavi.
- Cine face fil