Pe drumul judeţean ce trece prin Făcăeni, un cal, o căruţă şi-un ţăran se trag într-o parte şi fac loc unui tractor uriaş. Aici, acum vreun an, un român se apucase să toarne chimicale pe ogor aşa, doar pentru că auzise că sunt dăunători, deşi nimeni nu-i văzuse. La câţiva kilometri distanţă de vecinul care făcea agricultură după zvon, portughezii făceau agricultură de precizie. Puneau la miligram şi milimetru îngrăşământ pe fiecare bucată de ţarină, ghidaţi de computer şi gps, după ce probe din pământul românesc s-au plimbat până în Portugalia, la un laborator care a analizat cu precizie cantităţile de azot, fosfor şi potasiu, şi apoi a livrat date despre fiecare solă.
În birourile firmelor româneşti se intră cu ghetele pline de noroi şi se aud înjurături; la Prio Agricultură, la intrare sunt cipici de unică folosinţă şi dezinfectant pentru mâini şi se vorbeşte cu respect şi cu tractoristul, şi cu directorul. Însă români şi portughezi, în România, sunt egali cel puţin în faţa unui lucru: corupţia. „Am fost şocaţi să vedem că nu puteai să intri în nici o instituţie fără să ţi se ceară ceva”, spune, în limba română, avocatul firmei, Bruno Amaro. El povesteşte cum a ajuns firma portugheză să lucreze pământul românesc: „În 2005 am făcut o lucrare de structuri metalice pentru o fabrică din Călăraşi. Patronului i-a plăcut ce a văzut aici; era pământ bun pentru agricultură şi ieftin, manopera era ieftină, în ţară era stabilitate politică. România se pregătea să intre în Uniunea Europeană şi asta reprezenta o garanţie că legile vor fi respectate, iar dacă nu rezolvam nimic în tribunalele româneşti, puteam merge la Bruxelles”.
Acum, Prio cultivă rapiţă, floarea-soarelui, grâu, orz şi porumb pe 10.000 hectare concesionate, 7.000 hectare luate în arendă şi 4.000 hectare aflate în proprietate, în mai multe localităţi din ţară. Cerealele sunt vându
