1. Sistemul electoral aplicat la scrutinul din 9 decembrie nu este „aberant“, „eronat“ etc. E un sistem de vot impus de PDL și susținut politic de majoritatea fidelă lui Traian Băsescu în Curtea Constituțională (CC). PDL și CC poartă așadar răspunderea pentru actuala configurație a Parlamentului, în speță pentru acel blamat supliment de 117 senatori și deputați. Sînt menționabile în context și cîteva cunoscute ONG-uri (Asociația Pro Demo­crația, APADOR CH, „ActiveWatch“ – Agenția de monitorizare a presei, Centrul pentru Jurnalism Inde­pendent), care au presat pentru impunerea acestui sistem de vot prin proteste publice („USL pontează, votul tău nu mai contează!“, „Democrație reală acum!“, „Vom fi mulți în marea noastră minoritară!“ etc.).

Adoptată de Parlament pe 22 mai 2012, legea electorală a USL prevedea, între altele, alegerea deputaților și a senatorilor prin „scrutin majoritar dintr-un singur tur“, „reducerea numărului de parlamentari la 318“ și desființarea „traseismului“ politic. Aide-mémoire: în întîmpinarea făcută către CC pe 31 mai a.c., PDL acuza USL că „nu respectă […] voin­ța cetățenilor de a reduce numărul de parlamentari“. Boc a dat și domnul Zegrean a primit, astfel că s-a ajuns la un parlament burtiform cu 558 de membri. 2. „Maimuțele“ Sulfinei Barbu sînt o varietate răspîndită în ținuturile luxuriante ale întregului legislativ. Primenirile aduse de clasa politică în Parlament au fost doar cîteva păsări rare al căror ciripit cristalin se va pierde în marea mormăială colectivă. Am întors pe toate fețele compromisurile provocate de Realpolitik-ul dus de USL împotriva regimului Băsescu. Cei care țuguie buzele a lehamite după răsfoirea revistei de front useliste, cu destule file țipător colorate și înregimentînd cîțiva mercenari moralmente detestabili, omit, desigur, că esența se află în altă parte: această strategie a condus USL la victorii