Cu un zel demn de epoca lui Nicolae Ceausescu, guvernul Nastase se napusteste acum asupra altui monument, Parcul Carol, unde vrea sa inalte Catedrala Mantuirii Neamului. Brusc trezita la viata, breasla arhitectilor, extrem de timida in cazul pasarelei, isi aminteste de rolul ei in viata cetatii si reactioneaza ferm. Pe scurt, principalul argument adus impotriva acestui amplasament este ca un monument nu poate fi modificat decat cu aprobarea Comisiei nationale pentru monumente istorice si cu respectarea unor criterii urbanistice. In acest moment guvernul incepe sa actioneze in forta, declansand un proces care nu se poate termina bine pentru el: ministrul Culturii, Razvan Theodorescu, emite un ordin prin care declasifica o portiune din Parcul Carol ca s-o poata transfera Bisericii, fara a cere insa avizul Comisiei nationale a monumentelor istorice. La aceasta ilegalitate initiala se mai adauga una, nascuta din servilismul primarilor de sector: potrivit legii, ordinul nu ar fi trebuit sa produca efecte timp de 30 de zile (adica pana la 5 mai), perioada in care poate fi contestat in justitie. Ignorand legea, primarul sectorului 4, Vasile Mihalache, emite la 8 aprilie o autorizatie de dezmembrare a Mausoleului din Parcul Carol. Aedificia Carpati, firma de constructii preferata de guvern pentru proiectele finantate din bani publici, se pune pe treaba imediat.
Bucurestenii si arhitectii protesteaza in continuare, evident in zadar. Pana la urma, atat ordinul, cat si autorizatia sunt atacate in justitie de primarul Traian Basescu, iar lucrarile sunt oprite, cel putin temporar. Mingea se afla acum in curtea justitiei, a carei impartialitate este din nou pusa la incercare.
Intre timp, la slujbe, preotii incep sa lanseze diatribe impotriva lui Traian Basescu si sa promoveze cauza amplasarii Catedralei in Parcul Carol. Nu vom polemiza acum cu clerul, dar ne intre
