Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a finanţat, la sfârşitul anului 2010, al doilea studiu intitulat „Viaţa în tranziţie" (primul fusese realizat în 2006). Cercetarea, coordonată de Ipsos MORI (în România, prin Mercury Research), s-a desfăşurat în 29 de ţări considerate a se afla în tranziţie, din Europa Centrală şi statele baltice, Europa de Sud-Est (incluzând România), Europa de Est şi zona caucaziană, Asia Centrală. În premieră, a fost investigat şi un grup de cinci state din Europa Occidentală, ca termen de comparaţie între regiunile în tranziţie şi economiile de piaţă avansate.
Subtitlul sub care a fost dat publicităţii studiul este „După criză", el fiind însă parţial infirmat de rezultate, căci în majoritatea ţărilor în tranziţie criza este încă puternic resimţită. Dacă în proporţia gospodăriilor care se declarau în 2010 ca fiind afectate de criză era de 40% în ţările în tranziţie, în Germania ea era doar de 15%. Zonele cele mai afectate de criză par să fie Europa de Sud-Est şi Caucazul de Sud. În România, aproape două treimi din gospodării au fost afectate de criză, aceasta fiind una dintre cele mai ridicate valori înregistrate de acest indicator.
Ca răspuns la criză, guvernele au pus în practică o gamă de instrumente, incluzând ajustări ale programelor de asistenţă socială, asigurări pentru şomaj şi susţinerea veniturilor prin investiţii publice. Acoperirea acestor programe a fost mai mică în Europa de Sud-Est decât în vechile state membre ale UE: în Germania, Suedia şi Slovenia mai mult de o treime dintre gospodăriile respondenţilor care s-au declarat afectaţi de criză au beneficiat de cel puţin un tip de asemenea sprijin. În România, numai o cincime din aceste gospodării au primit beneficii guvernamentale.
România este ţara în care, din întreaga regiune aflată în tranziţie, nivelul satisfacţiei faţă de