Un divorţ între Zona Euro şi Grecia este posibil. Dar un astfel de deznodământ ar fi rezultatul nefast (dacă nu catastrofal) al unor mari erori. Unele de natura celor ce ar putea fi generatoare, la rându-le, de şiruri de alte greşeli cu efecte greu controlabile. Le-ar putea săvârşi Grecia. Veştile care vin dintr-acolo ne dau destule motive de îngrijorare. Şi, nelăsându-se mai prejos, chiar dinspre Vest, de la autorităţi din Zona Euro pornesc păreri neliniştitoare. Şi pe aici paharul e doar pe jumătate plin cu judecăţi sănătoase şi umplut cu închipuiri în cealaltă jumătate. Mai mult, Europa întreagă ar putea deveni victima unor erori de gândire ale ambelor părţi. Sigur, omenirea a mai trecut prin astfel de împrejurări nefericite, când aglomerările de erori grave au produs dezastre istorice. Dar atunci lucrurile au luat-o razna pentru că greşelile au fost dublate de capcane pe măsură. Nu cred că trecem acum printr-o astfel de conjunctură.

Un lucru e evident: lumea actuală nu are nicio şansă de a înainta spre timpuri mai bune pe aripile unor idei fie ele şi geniale. Soluţia e una şi numai una: să fie redus drastic numărul de greşeli în marile ori micile decizii politice, economice şi sociale. Cu siguranţă, actuala criză, ce se stinge greu, a tras un puternic semnal de alarmă cu privire la pericolul capcanelor al căror număr e în creştere pe planetă şi mai cu seamă în Europa. Şi cred că inclusiv grecii, potrivit ştirilor recente care vin de acolo, şi-or fi amintit de Ulise şi de cântecele ucigător de frumoase ale Sirenelor din Strâmtoarea Messina, unde Scylla şi Caribda ademeneau corăbierii. Ulise a trecut astupându-şi urechile.

Ce fel de cântece ademenitoare aud azi urechile grecilor? Aud, de fapt, cântând un cor parcă venit din alte timpuri. Un cor asemănător cu acela care cântă în America anilor 1890, exprimând interesele proprietarilor de mine de argin