Departe de Bucureşti, în habitatul său din sud-vest, lui Sorin Frunzăverde i se spune "ayatollahul". Este şi va fi un lider local care a depăşit de multă vreme condiţia mai pripernicită de "baron".
Când vine la Bucureşti, "ayatollahul" este un tip cu păreri laconice, precise în chestiuni asupra cărora partidul său (până de curând PDL) tace "inteligent" sau se ascunde după degete. Părerile nu sunt de chibiţ, căci în partid (până de curând PDL), "ayatollahul" a fost un nebătător la ochi "număr doi".
Pe lângă discreţie, Frunzăverde a fost şi statornic. Peste douăzeci de ani a gravitat în aceleaşi două cercuri concentrice: Caraş-Severin şi Partidul Democrat (apoi PDL). Cu "evadări" reuşite în lumea exterioară, despre care se vorbeşte rezervat, dar despre care se aud poveşti elogioase, cum ar fi cea despre aducerea PDL în Partidul Popular European.
Dintotdeauna, "ayatollahul" a vrut ca "inima" populară să ia locul trandafirului socialist. Până când şi-a mutat el inima peste drum, dat tot la dreapta. Ideea de "Mişcare Populară" este încă ţinută în viaţă, chiar dacă Frunzăverde a plecat dintre democrat-liberali şi Valeriu Stoica se mulţumeşte doar să fie vecin de podgorie cu Mugur Isărescu.
Fiind de cursă lungă şi deloc pe alături cu drumul, ştie şi poate multe. Doar că este reţinut în a spune ce ştie şi rămâne de văzut cât va arăta din ce poate. Poate are nelinişti (încrengătura Moldomin?) de tot pomeneşte de "statul poliţienesc". Poate este, până la urmă, doar un tip îndeosebi pragmatic, căci prea vorbea cu obidă despre descentralizarea bugetului de stat. Deci, este sensibil la bici (statul constrângător) şi la bani (bugetul la care altcineva, nu el, ţine baierele strânse). Nimic nou sub soare.
Nu în cele din urmă, "ayatollahul" este un om de "network". Are "conversaţii", ideatice bineînţeles, cu liberalii (acum şi practice), poate cu s
