Marturia orala se intalneste cu cea scrisa si autoportretizari sau naratiuni autobiografice ale participantilor la proiect, cu fotografii care puncteaza discret discursul povestitor sau analitic. Cartea are si o versiune anterioara in engleza, publicata in numarul 7 al revistei de antropologie Martor, o publicatie care a adus o faima binemeritata cercetatorilor de la Muzeul Taranului Roman. Ideea de a organiza materia cartii sub forma unui dictionar este o cale ideala, dupa opinia mea, de a ilustra in acelasi timp caracterul fragmentar al oricarei memorii si faptul ca actul de definire a cuvintelor este nu doar un exercitiu lingvistic, ci unul creator de inedite universuri. In lumea comunista, cuvintele si-au pierdut si ele inocenta, suferind de efectul pervertitor nu doar al ideologiei (asa-zisul "limbaj de lemn"), ci si al unei realitati care le supradetermina, ca sa folosesc un termen ce sugereaza in acelasi timp efectul conotativ si cel psihanalitic, cel reglementator si abisal, ce sta la baza acestei reinvestiri a cuvintelor cu sensuri care tin de uzul lor in contexte socio-culturale specifice. Nu ne vom mira, in consecinta, ca in acest dictionar intra cuvinte precum carne, oua, oase, oras, gaze, reteta, cafea, soia, incalzire, butelie, lapte si altele de acest tip, in jurul carora istorii ale vietii cotidiene construiesc sensuri pentru unii uitate, pentru altii niciodata stiute. Sunt apoi cuvintele unor realitati azi disparute, cuvinte emblematice pentru precaritatea, absurdul, chinul traitului (nechezol, inlocuitor, Lastun, coada), cele care descriu parametrii in care constrangerea opera si deforma - dosar, informator, nota (informativa), rude (in strainatate), securitate, indicatie - cele care repereaza un stil de viata sau o mentalitate (frica, soparla, turnator, haz de necaz, mita, duplicitate). "Definitiile" asemanatoare cu cele din dictionarele obis