Intr-o scena publica obsedata de Basescu, PNL nu poate fi nici de partea sa, nici nu poate conduce tabara adversa. Liberalii pica la mijloc si nu e prima data.
Traian Basescu are darul sau blestemul de a nu lasa oamenii indiferenti. Putini sint romanii care au despre el o opinie calduta. Putini spun ca e asa si asa. E sustinut cu pasiune si detestat cu indirjire. Dupa gafa recenta cu jignirea acelui ziarist, tot si-a gasit pe forumuri fani care sa-l justifice.
De cealalta parte, se dezvolta o noua specie publicistica: critica obsesiv-convulsiva la adresa acestuia.
Basescu e tipul de politician care domina scena politica fragmentind-o. Ceva asemanator modului in care Bush jr. a rupt America in doua. Indiferent daca il sustii frenetic sau il contesti total, Basescu este in centrul viziunii tale despre scena politica, este nodul central dupa care iti aranjezi celelalte opinii. Esti pro-Basescu, atunci Tariceanu e un premier corupt care se agata de scaun.
Esti anti-Basescu, Tariceanu devine acceptabil sau cel putin trebuie sustinut pentru ca se opune presedintelui. Oricum ar fi, Basescu e personajul central, Tariceanu doar un atribut al sau.
Nu e ceva nou. Alegerile din 1992 si 1996 s-au jucat intre doua forte majore: tabara pro-Iliescu si cea anti-Iliescu. Personalizarea vietii politice si impartirea in functie de o personalitate centrala fac ca nuantele sa piarda. Nicolae Manolescu dadea bine in peisaj, dar era in afara clivajului central.
Tabara anti-Iliescu si-a pus in frunte un sef mediocru ca Emil Constantinescu, care tot a cistigat din a doua incercare, pentru ca era portdrapelul curentului anti-Iliescu.
Viitoarele alegeri, desi el nu va participa, vor fi de fapt despre Basescu. Simpatizantii vor merge spre PD, care va continua sa creasca. Cine va conduce curentul advers? Liderul ace