Timpul poate fi dat înapoi şi destinul remodelat, după un alt scenariu. Iată conceptul de "Teatru Forum", inventat în Brazilia încă din anii '60, aplicat în România de opt ani. Spectatorii iau locul actorilor, pe scenă, pentru a modifica radical deznodământul. Artă cu scop social. Pentru şansa unei comunităţi de a-şi descoperi soluţia propriilor probleme.

Te duci la teatru, vezi o piesă, actorii sunt pe scenă, totul se derulează după un anumit scenariu. Dar la un moment dat, tu, spectatorul, baţi din palme. Regula e ca în acel moment actorii să "îngheţe" pe scenă şi spectatorul urcă sub lumina rampei. El doreşte să ia locul unui anumit actor. Pentru că vrea ca scenariul să fie altfel. Dacă personajul respectiv dorea, în piesă, să facă ceva anume, îndreptându-se spre un anumit deznodământ, spectatorul vine şi spune ceva de genul - nu aşa trebuie să se deruleze acţiunea, nu sunt de acord cu acest deznodământ, care poate fi unul rău pentru personaj şi pentru piesa în ansamblu. Vreau ca totul să se schimbe în bine. Aşa cum cred eu că e bine. S-ar putea ca şi alţi spectatori să vrea să ia locul celorlaţi actori. Să schimbe destinul fiecărui personaj în parte. Şi atunci toată piesa este reluată. După noul scenariu, al spectatorilor.

Oamenii îşi descoperă singuri problemele

Piesa este jucată într-o comunitate anume. Primii actori sunt oameni ai comunităţii. Deci nu sunt actori profesionişti. Ei înşişi au construit un scenariu. Bazat pe o problemă care macină de mai mult timp acea comunitate. Ei au făcut dialogurile. Ei au creionat deznodământul spectacolului, care nu e mai lung de 15 minute. Apoi comunitatea va fi invitată la spectacol. Oamenii vor vedea problema lor, pusă acum în scenă. Şi aşa vor ajunge să spună - nu în acest fel vrem ca problema noastră să fie rezolvată. Astfel că unii dintre spectatori vor ajunge pe scenă, înlocuind prima garn