Sunt convinsa ca, in acest moment, trecerea la votul uninominal pur, intr-unul sau doua tururi de scrutin, ar fi solutia cea mai buna pentru Romania. In primul rand, pentru ca ar elimina aberatiile intamplate in 2008, cand perdanti ai scrutinului uninominal au intrat totusi in Parlament de pe locurile 2, 3 si chiar 4, prin redistribuire, in defavoarea castigatorului ramas fara mandat.
Asa ceva este de neconceput si de neexplicat. Si toate partidele au avut astfel de invingatori invinsi si invinsi invigatori. Este chiar ridicol ca, pe un uninominal curat, n-ar fi fost acum in Parlament chiar unul dintre liderii Opozitiei, Crin Antonescu.
Dar daca tot vrem un sistem mixt, el poate exista, ca in Germania de exemplu, unde uninominalul si lista coexista, dar altfel. Mai precis, omul da doua voturi, unul uninominal si unul pe o lista, separate. In Bundestag ajung apoi doar castigatorii fiecarui tip de scrutin, caci niciunde altundeva in lume perdantii nu sunt reciclati miraculos in castigatori in detrimanetul castigatorilor. Asta e inventie romaneasca.
Uninominalul autentic ar elimina nu numai posibilitatea ca votul din colegiu sa fie deturnat, ci si cel national, caci fara redistribuire intreaga configuratie a Legislativului ar fi fost alta, dupa alegerile din 2008, cu un PSD majoritar si un PNL aproape inexistent. Liberalii au fost, de altfel, marii beneficiari ai sistemului introdus, nu intamplator, de Guvernul Tariceanu. N-ar mai fi asadar posibil ca partidul care a castigat cel mai mare numar de voturi la nivel national sa nu aiba si cel mai mare numar de mandate.
Apoi, partidele ar trebui sa fie din ce in ce mai preocupate de calitatea candidatilor, lucru care s-a vazut si la recentele partiale, mai ales in Neamt, unde nu a castigat de fapt nicio formatiune, ci un om foarte bine ales pentru electoratul tinta. Asa ca, od