Am aşteptat să treacă mai întâi câteva zile. Am postat iniţial doar pe pagina de facebook câteva idei. Am zis că poate exagerez eu. Dar reacţiile m-au convins că trebuie să insist. Este revoltător ce s-a întâmplat vinerea trecută la finala juniorilor mari, Viitorul - Dinamo 1-0. Este revoltător cum a fost înjurat de sute de aşa-zişi suporteri dinamovişti un om. Mai întâi îi rog pe cei care n-au fost acolo să nu se pronunţe - habar n-au cum s-a înjurat, iar eu nu pot reproduce în scris cuvintele folosite. Cei care vor să comenteze totuşi subiectul, că au fost sau n-au fost acolo, să ţină cont că nici nu contează despre cine e vorba, cine a fost înjurat. Putea fi şi Dragomir, şi Sandu, şi Băsescu şi Xulescu, aş fi spus acelaşi lucru! E relevant însă că niciunul dintre cei enumeraţi n-a fost vreodată înjurat în public aşa cum a fost Hagi! Ni-cio-da-tă! Nicăieri! Am asistat la multe meciuri, pe multe stadioane, în multe ţări, dar nu mi-a fost dat niciodată să aud asemena înjurături la adresa unui om. Noi am scris în ProSport de multe ori atât de lucrurile uriaşe făcute de Hagi pentru fotbal, cât şi de neregulile din noile lui proiecte, culminând cu „omeniile“ care au păstrat Viitorul în Liga I. Apropo, una din „omenii“ chiar cu Dinamo. Dar oricât conteşti pe cineva, oricât invoci dreptul la libera exprimare, dreptul de a critica pe oricine, există o graniţă. Nici nu trebuie să fie scrisă, ea ţine de bunul simţ, de educaţie. Nu, cei care au înjurat în halul ăla un om, la un meci de juniori, şocând audienţa de „cetăţeni“ cum îi ironizează, aşa-zişii ultraşi, nu sunt nici suporteri, nici măcar oameni pentru mine - nişte nevertebrate, aş jigni animalele dacă aş încerca să-i compar cu vreo specie. Atenţie, nu mă refer la toţi dinamoviştii, pe majoritatea îi ştiu inteligenţi, ci la neciopliţii pentru care protestul e sinonim cu bădărănia.
Deja am primit
