Silviu Purcărete transpune imaginile în cuvinte

"Faust" a fost decretat nu doar la Festivalul de la Edinburgh piatra preţioasă a iluziilor. Lumea şi-a amintit de spectacolul proiectat în urmă cu două decenii, în 1991, tot la Edinburgh, şi tot de Silviu Purcărete, "Ubu Rex cu scene din Macbeth". A fost o revelaţie şi acest spectacol al marelui regizor, construit pe textul repertoriului clasic, al absurdului, care e semnat Alfred Jarry. Cine a văzut "Danaidele" după Eschil, montările din Anglia cu "Decameronul", "Fedra", "Furtuna", "Orestia", "A douăsprezecea noapte", "Titus Andronicus", "Macbett" nu poate decât să preţuiască liniştea şi modestia înţelept-ironică a lui Silviu Purcărete, "inventivitatea sa strălucitoare". El lasă altora orgoliile şi războaiele vanităţilor estetice.

Silviu Purcărete nu caută nici creasta de val a succesului, nici reflectoarele orbitoare, nici covoarele gloriei călcate la marile festivaluri. Deşi are parte de ele cu prisosinţă. Este genul de regizor care preferă să se împlinească prin operă, şi nu să vorbească despre ideile sale. Îşi asumă condiţia de creator, şi nu pe aceea de comentator al unei opere. Are o intuiţie deosebită în descoperirea şi punerea în valoare a actorului.

Arta de a dialoga a lui Silviu Purcărete

Silviu Purcărete este un uriaş vizual. El vede precum un ochi ciclopic colcăiala lumii. Şi unde e căutată esenţa vieţii, unde e răscolit elixirul vieţii? În tot ceea ce puritatea şi moralitatea socială refuză, condamnă, vituperează.

Silviu Purcărete aduce pe "scena " spectacolelor sale lumea carnavalurilor, a bâlciurilor, a târgurilor în care se amestecă măscărici, înghiţitori de flăcări şi săbii, dar şi geambaşi şi măgăruşi. Lucrând cu scenografi, creatori de costume şi compozitori geniali, de care-l leagă afinităţi elective, precum Stürmer, Vasile Şirli, Lia Manţoc, Dragoş Buhagiar, cu actori