Coana Leana din Pleşcoi e de­za­mă­gi­tă. Iar mie, zău!, mi se rupe inima s-o ştiu astfel. Ce poate fi mai trist de­cât o femeie dezamăgită? Una aban­dondată, desigur, dar deocamdată nu e cazul. Doar deocamdată. Du­duia cea răsfăţată a naţiei a vorbit pu­ţin când ni s-a mărturisit cu atâta sin­ceritate. Prin urmare, n-a minţit, cum se mai petrece uneori. Dar asta e o altă destăinuire a imitatoarei unor muieri celebre ale istoriei.

Chiar, ca­lea cea mai facilă spre celebritate e imi­taţia, n-aţi observat? În fine, să mă întorc la dezamăgirea apetisantei mi­nistrese de la Curtea lui Zeus, fiind­că merită niscaiva reflecţii. Cică „Mă aş­teptam la o soluţie de condamnare. E adevărat că nu cunosc mai mult din dosar decât ştie toată lumea, mai mult decât s-a spus în media, la televi­zi­uni, dar sunt convinsă că oamenii care aşteaptă ca aceste dosare de mare corupţie să se finalizeze cu condamnări sunt dezamăgiţi de această decizie”. I-a ţinut isonul vestala Sul­fi­nica, şi ea „surprinsă” foc de verdictul judecătorilor de la Înalta Curte.

Şefa de la Muncii are însă circums­tanţe atenuante, n-a absolvit Dreptul, precum colega sa de coterie partinică. Iar ignoranţa scuză orice pros­tie, mai ales într-o ţară de „lăutari”. Aidoma României urechiste… O altă mimoză a oranjeriei de partid şi de stat nu s-a sfiit s-o spună pe şleau. Pe când şi executări cu pârnaie?, s-a mirat surâzând cu subînţeles Raluca. Da’ de ce nu executarea prin îm­puş­care, pe noua Arena Naţională?

Vasăzică, un avocat în adormire îşi dă cu părerea despre un verdict fă­ră să aibă habar de dosar. Asta e pri­­ma remarcă. Înainte de a fi jurist este politician, adică stricătoriu de vor­­be. Şi nu e prima oară să vezi ase­me­­nea băgări în seamă, păcatul nu le e străin nici altora, inclusiv câtorva flecari din opoziţie. Un dram de res­pect pentru profesie ar fi obligat-o să-şi păstreze gura în