Deşi n-am scris prea mult, am fost copios plagiat. Nici nu îmi imaginam că textele mele se vor bucura de atîta atenţie încît să fie pur şi simplu adoptate, ca să nu zic răpite, de cei care, se pare, le-au găsit irezistibile. Mi s-a făcut onoarea de a fi plagiat în fel şi chip. Să încep mica mea poveste cu întîmplările din vara aceasta. Eram în Gara de Nord, plecam din Bucureşti şi, fiind în pană de lectură de tren, mi-am cumpărat la întîmplare cîteva ziare şi reviste. Printre acestea şi Lumea misterelor (nr. 7 din 24 iulie), publicaţie pe care nu o mai citisem niciodată. Alături de articole despre angeloterapie, blestemul bunicii, spiriduşi, strigoi etc., am surpriza să găsesc un articol semnat de Liliana Alexandru (jurnalistă ce figurează în caseta redacţională), intitulat "Pitar Moş, o stradă plină de istorie". Am recunoscut imediat că era vorba de un pasaj consistent din cartea mea apărută în primăvara aceasta la Editura Humanitas, Străzi vechi din Bucureştiul de azi. Această carte a ispitit nu doar jurnalişti, în felul lor disperaţi şi în pană de inspiraţie, nevoiţi să umple cu ceva paginile, ci şi personaje care se bucură de o anume trecere şi notorietate.

Cîteva zile mai tîrziu, în Jurnalul naţional din 29 iulie, dau peste un titlu atrăgător: "Povestiri spuse de străzile oraşului", autor fiind oarecum cunoscuta actriţă Rodica Mandache. Citesc cu interes şi, cu enormă dezamăgire, îmi dau seama că este vorba despre un colaj ce relua, cu modificări minimale, pasaje din cartea mea, dedicate străzilor Batiştei, Mîntuleasa, Pitar Moş, Lipscani.

Seria surprizelor legate de cartea mea despre străzile Bucureştiului nu se rezumă doar la atît. Tot în luna iulie aflu cu stupoare că texte semnate de mine apar de zor în Tricolorul şi România Mare. Din nou despre strada Batiştei, Sf. Elefterie, cartierul Balta Albă. În acest caz nu e vorba de plagiat, dar tot