Sintem mari fani de muzica veche si de mainstream. Ceea ce e trist. Am ales un top din genul „all time“ ca sa imi sustin teoria. E vorba despre topul celor mai bune piese din ultimii 20 de ani realizat de „Q-magazine“. Pe primul loc Nirvana, cu „Smells like teen spirit“. In clasament mai gasim OutKast, Blur, Oasis, White Stripes, U2 sau Madonna.

Si acum ajungem unde ma doare. Foarte putini dintre cei mentionati se aud in Bucuresti.

De unde pasiunea unui numar atit de mare dintre circiumile si barurile bucurestene pentru anii ’80 sau chiar ’70? Am fost sa maninc in oras sau sa beau o bere cu prietenii si numai saptamina trecuta am auzit toate soundurile optzeciste posibile, de la disco la rock cu parul pe bigudiuri.

Gustul asta pentru hituri vechi si sigure ma scoate din minti. Ne simtim in siguranta cu muzica acelora mai in virsta. Nu ca as avea ceva cu soundurile tineretii lor. Dar nimeni nu risca ceva nou. Nimeni nu risca Arctic Monkeys de exemplu, care sint pe locul 20 in topul cu pricina - deloc putin lucru.

Evident, nu spun ca ce e nou e si bun, dar exista foarte multa muzica buna in noul val care abia daca razbate pe la radio. Acest fapt indica un singur lucru: se asculta prea putin muzica din pasiune. Hitul zilei sau al secolului trecut joaca rolul unui bibelou prafuit asezat pe un milieu. Nu are nici o legatura cu pasiunea adevarata.

Am inceput sa ma ingrijorez cu adevarat cind am ajuns prin citeva cluburi bucurestene pentru studenti. Abia ajunsesera in anii ’90. In nici un caz nu se avintau la ceva muzica buna si proaspata. Am plecat intr-un club plin de tineri unde se cinta live. Numai ca un vocalist patruns de propriul talent racnea un hit zaharisit de Bon Jovi. Iar de 1 Decembrie am auzit ca Phoenix se ridicasera iarasi din cenusa...

Plac second-handurile muzicale. Plac hiturile. Plac