Săraca statistică, ce bună-i ea când se cere a fi examinată, studiată, cetită cu mare atenţie spre a desprinde cele mai nimerite concluzii de natură a răspunde unei întrebări esenţiale: “ce-i de făcut spre a îndrepta lucrurile?”
Menirea oricărei statistici este aceea de a oferi justificarea alcătuirii unui plan, a stabilirii unor strategii de natură a corecta erorile din perioada precedentă şi de a crea astfel scenariul unor rezultate superioare, pozitive, pentru perioada ce urmează.
Când “marfa” statisticii are în vedere viaţa şi integritatea corporală şi a sănătăţii oamenilor, atunci se cheamă că studiul atent, extraordinar de atent al statisticii morbidităţii rutiere este o obligaţie de cea mai ridicată răspundere, iar concluziile se cer a fi puse la dispoziţia tuturor celor ce pot contribui la prevenirea reducerii accidentului rutier şi, cu precădere, a consecinţelor acestuia.
Direcţia Poliţiei Rutiere din IGPR şi-a făcut un titlu de competenţă profesională din a realiza şi publica un astfel de studiu referitor la evoluţia comparativă a accidentelor de circulaţie. Recent a apărut “Buletinul siguranţei rutiere” sau raport anual 2011, lucrarea la care şi-a adus contribuţia şi Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalitătii, un mini compendiu al accidentologiei autohtone care detaliază fenomenul rutier pe o perioadă de şase ani, 2006 – 2011 oferind informaţii de natură a aprecia întinderea fenomenului, relaţiile acestuia cu diferitele zone ale instituţiilor statului, până la explicarea detaliată a cauzelor şi consecinţelor încălcării normelor de drept rutier.
Anul 2012 a înregistrat sporuri la cei trei indicatori de bază, accidente, morţi, răniţi grav,unele cauze accidentogene fiind, pe drept cuvânt, menţionate la capitolul “Cele mai frecvente abateri de la lege cu urmări deosebit de grave!”
Iată, spre pildă, elementul de ma
