Luni, 23 mai, a avut loc Adunarea generală a Asociaţiei Române de Politică Externă (ARPR), entitate non-guvernamentală care reuneşte diplomaţi, cadre didactice şi cercetători din domeniul relaţiilor internaţionale. Constituită, în septembrie 2000, din iniţiativa Prof. unv. dr. Adrian Năstase, ARPE s-a afirmat ca o prezenţă distinctă, membrii săi participând la numeroase manifestări, seminarii, colocvii şi conferinţe, pe teme de actualitate, cum ar fi: integrarea europeană, extinderea NATO şi implicaţiile lor pentru România, rolul şi locul ţării noastre în Pactul de stabilitate pentru Europa de Est ş.a.m.d. O ideea care s-a evidenţiat în mod deosebit pe parcursul dezbaterilor, a fost aceea că evaluările şi proiecţiile realizate în cadrul ARPE pot constitui semnificative repere pentru factorii decidenţi, cu atât mai mult cu cât, aşa după cum sugestiv se exprima profesorul Adrian Năstase, în momentul de faţă ”Guvernul nu mai face politică externă, iar Ministerul de Externe face mai degrabă politică internă.” “Politica noastră externă a trecut la Cotroceni şi de aici nu vin cele mai bune formule.” În context, s-a remarcat ruptura dureroasă dintre gestionarea politicii externe a statului şi factorul profesionaist, ceea ce pune ţara noastră “într-o situaţie extrem de periculoasă.” În aceeaşi ordine de idei s-a reţinut faptul că, la patru ani de la admiterea sa în Uniunea Europeană, România a ajuns să fie considerată ”ruda săracă într-o Europă care, ea însăşi, se fragmentează.” De aceea, Adrian Năstase apreciază că “se impune ca societatea civilă să contruiască nu neapărat o alternativă cât mai ales o formulă de consolidare a politicii externe a României.” “Avem nevoie să regăsim filoanele valoroase ale diplomaţiei româneşti, inclusiv din cea de a doua jumătate a secolului XX şi să regândim liniile de politică externă în funcţie de noile realitaţi şi realaţii internaţi