Oricine poartă un Everest în suflet; oricine urcă un vârf aspiră mai sus; dacă nu poate se resemnează, numind speranţa chiar aşa: “Everestul din sufletul meu”. Există însă oameni pentru care această metaforă e vie.
Din 1953, “acoperişul lumii” nu mai e secret. Hillary a fost primul care a urcat pe Everest, locul conjuncţiei cu Dumnezeu. Brusc, lumea s-a resemnat: “Mai sus, cu piciorul, nu se poate”. Sunt, acuşi, 60 de ani de când valuri de alţi alpinişti atacă, însă, sistematic, “muntele vrăjit”; pentru ei – epigonii recordurilor deja atinse – au mai rămas necucerite propriile limite. Alpinistul Mihnea Prundeanu are 27 de ani; la vârsta aceasta, cine n-ar crede în şansa lui de a ajunge, curând, pe Everstul la care se gândeşte de multă vreme? Deocamdată se pregăteşte să "atace" un alt vârf din Himalaya, ceva mai "scund": Nanga Parbat. Nefiind o provocare tocmai uşoară, ascensiunea necesită o pregătire prealabilă foarte temeinică. Expediţia, în care nu va pleca singur, e programată în vara ce vine. Dar detalii vom primi chiar înainte ca îndrazneţii alpinişti să pornească la drum.
Cine este însă protagonistul nostru, Mihnea Prundeanu? A copilărit la Râmnicu-Vâlcea, iar primele lui întâlniri cu muntele au fost în Cozia, Buila Vânturăriţa şi Lotru.
În 2005, şi-a ales meseria de geograf şi s-a înscris în Clubul Alpin Român. Muntele i-a dat, de la început, acea independenţă de care avea nevoie. Treptat, a descoperit alpinismul, provocarile sale pe verticală continuând într-un crescendo pe care-l consideră firesc. De câţiva ani, caută “acoperişuri”. După Alpi, a escaladat vârfuri în Peru şi în Kazahstan, iar acum se pregăteşte intens pentru Himalaya. “Saltul de la Mont Blanc la Khan Tengri mi s-a părut mare. Expediţia a fost însă un succes, iar asta mi-a dat încredere. De atunci, viziunea mea despre alpinism s-a schimbat: îmi doream să descopăr şi