Ariile protejate sint o forma de protectie atit a mediului, cit si a naturii in general. Aparitia acestor zone a fost determinata de necesitatea de a pune la adapost, sub protectie si departe de actiunile distructive ale omului, teritorii, fragmente de natura nealterata, peisaje caracteristice si specii rare, amenintate cu disparitia. Tocmai restringerea acestor suprafete si pericolul de a fi pierdute definitiv din patrimoniul natural al Terrei, a determinat statele lumii sa previna aceasta situatie dezastruoasa, nedorita, salvind la timp tot ce se mai poate salva. Startul infiintarii acestor arii protejate l-a dat SUA, care din 1872 a creat Parcul National Yellowstone. Au urmat pacurile Yosemite si Sequoia. Exemplul a fost urmat de Canada, cu o serie de parcuri infiintate intre 1893-1895 - Banff, Glacier, Yoho si Waterton Lakes. Australia, intre 1886-1898, infiinteaza parcurile The Royal, Ku-ringai, Wilson's, Promontory, Munt Buffalo. In Noua Zeelanda, in 1894, se infiinteaza Parcul National Tongoriro, iar in Africa apare in 1897 Parcul Umbolozi si Santa Lucia (cf Ovidiu Popovici - 2001). In Europa, prima tara ce a infiintat arii protejate a fost Suedia (1909). A urmat Germania (1910) cu complexul teritorial de ocrotire a naturii Naturschutzgebiet Lineburger. Conform unei statistici date de ONU, in 1967, in regim de ocrotire, existau 1210 teritorii dintre care 430 parcuri nationale si 780 rezervatii naturale. Statele cu cele mai mari suprafete erau: SUA, Canada, Zambia, Tanzania, URSS, Africa de Sud, Rhodesia, Zair, Australia si Angola. In Europa, in 1974, cele mai bogate tari in parcuri nationale si rezervatii erau: Norvegia, Suedia, Franta, Finlanda, Iugoslavia, Germania si Austria. Romania ocupa un loc codas cu numai 623 kilometri patratide parcuri. In momentul actual, aproape ca nu exista nici o tara pe glob care sa nu aiba cel putin 2-3 arii protejate ce sint a