S-au strâns să se păruiască în Modrogan. Păşeau cu un zâmbet superior, aroganţa lor nu era încă decapată de scorurile strivitoare ale votului. Intrau în palatul ce poartă stigmatul Lupeascăi ca la un priveghi. Voiau parcă să fie părtaşi la o ultimă împărţire de pradă. În câteva ore, după închiderea urnelor, dezastrul era confirmat. Softul lui Blaga, citit de Videanu, era implacabil, fără dubii. Marele partid, care în urmă cu doar câteva luni călărea România, era acum nu doar descălecat, dar şi descălţat.

Videanu intrase cu o faţă pe care o dorea încrezătoare; ştia din experinţa multor campanii că nu sunt semnele unei victorii, dar nici nu era pregătit de prohod. În spatele lui, pe aleea umbroasă păşea, ca o umbră fidelă, creierul mic al comunicatoarei portocalii Ada Meseşan. Un telefon purtat palmat, după “model Udrea”, stătea în aşteptarea ordinelor şi a veştilor. Au venit din ce în ce mai rele pentru ziarista fanatică şi bine plătită pentru “cauză”. A apărut şi EBa, fata lui tata, care uitase gustul acru al înfrângerii din care avea să ia un polonic în noaptea de 11 iunie. Va fugi în braţele Sydei, spre Monte Carlo, să uite de mitocanii care vor să ia toată puterea, ca nehaliţii. Boureanu, ameninţat de ai lui cu arestarea în urmă cu un an, la congresul în care se plasase în aripa Blaga, venise să vadă spectacolul “Noaptea cuţitelor lungi”. Bilet la rândul de fotolii şi-a rezervat şi Monica Macovei, venită într-un deux pieces negru, cu premoniţia doliului. Cristian Preda, cu un statut incert, în afară sau în partid?, a avut probleme cu portarii, dar nu voia nici el să scape momentul prăbuşirii echipei de conducere. Udrea a intrat prin tunelul folosit de predecesoarea stăpână a stabilimentului, când nu voia să se înscrie în borderoul ţinut de oamenii lui Carol la ora sosirii.

Floarea pedelistă cu harta în faţă semăna cu un stat major care înregistra pi