Necunoscându-i opera, dar ştiindu-l din auzite, oamenii din satul natal îl înjură în gura mare pe scriitor. Oamenii din Răşinari sunt supăraţi pe Emil Cioran fiindcă nu a făcut nimic pentru satul unde s-a născut şi în care a copilărit. MAI CITEŞTE ŞI:
„Comoara“ din pivniţa lui Cioran
Valoarea manuscriselor lui Emil Cioran, estimată la peste un milion de euro
Viaţa familiei Cioran printre securişti
Emil Cioran va fi omagiat la Madrid
„Copilăria mea a fost paradisul. Realmente!”. Gândul acesta adâncit şi purtat în el ca dulce povară l-a urmărit toată viaţa. „Coasta Boacii este pentru mine o chestie absolut capitală. Restul pare de o mediocritate fără pereche”. Este scâncetul copilăriei celui care mai târziu avea să devină „scepticul de serviciu al unei lumi în declin”.
Tocmai de aceea, iubind cu disperare locurile şi oamenii primilor săi ani, a hotărât să nu-i mai revadă niciodată. Să-i rămână totul întipărit în minte ca o definitivă şi imperturbabilă imagine a paradisului. „A quoi bon avoir quitte Coasta Boacii?” (La ce bun să fi părăsit Coasta Boacii?). Aşa sună gândul frânt al unui om care toată viaţa a practicat negaţia ca eliberare.
Răşinariul după Cioran
La 10 kilometri de Sibiu, la adăpostul şi poalele munţilor împăduriţi, comuna Răşinari pare că dormitează sub cerul înalt al începutului de vară. Spaţiul dintre cele două localităţi este unit de un tramvai ce se scurge încet pe sub frunzele pădurii care este tăiată în două şi de o şosea asfaltată. „Acest blestemat, acest splendid Răşinari”, cum îl numea Cioran, este una dintre cele mai vechi aşezări româneşti din Ardeal, amintită într-un document încă din anul 1488.
Şi dacă de atunci timpul a asistat în lunga-i scurgere la facerile şi prefacerile umane, făcând şi desfăcând generaţii şi aşezăminte, s-ar păr