Îl ascultam pe Traian Băsescu anunţând succesele epocii "sale" obţinute în condiţii de criză. Vorbea monoton, fără surprize, cu aplauze din jumătatea plină a Parlamentului. Anunţa şi măriri de salarii, a invitat nomenclatura să asculte vocea poporului. Senzaţia că trăim un moment "déjà vu" s-a întărit minut după minut, parcă se transmitea un discurs al secretarului general Nicolae Ceauşescu. Asemănările au devenit izbitoare când Traian Băsescu a "atacat" problemele dezvoltării economice, trasând direcţiile spre marele viitor al României băsiste.
Am căutat în arhivă Raportul lui Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a PCR din 1982. Iată câteva fraze: "Străbatem o epocă foarte agitată, omenirea fiind zguduită de cutremure, furtuni şi uragane economice, politice şi militare de mari proporţii, care pun popoarele la grele încercări. În aceste împrejurări grele, înfruntând valurile uriaşe provocate de uragane şi cutremure, trebuie să navigăm cu mare atenţie, pentru a asigura înaintarea patriei noastre spre piscurile înalte ale societăţii comuniste". Aşadar, mitul comandantului de navă Băsescu, priceputul care duce echipajul în bună siguranţă la mal, are suport istoric în ceauşism. La forumul comuniştilor români, Ceauşescu anunţa prima şarjă de oţel la Combinatul Siderurgic de la Călăraşi şi primele cantităţi de petrol extrase din Marea Neagră. El spunea cu mare satisfacţie şi încredere în viitor: "Încă din 1983, peste 90 la sută din consumul de energie primară îl vom asigura cu forţe proprii, ceea ce dă posibilitatea să afirmăm că vom realiza chiar mai devreme prevederile Congresului al XII-lea privind asigurarea deplinei independenţe energetice".
Obiectivul nu a fost atins până în 1989, a căzut chiar în derizoriu, dar este acum dezgropat de Traian Băsescu. El vede cu ochii minţi, entuziast, momentul în care România va deveni independentă energeti