Emil Boc nu e prost şi nici naiv. Nu cred că a luat în serios vreodată că va rupe sondajele repetând refrenul cu reforma statului. Nici nu cred că s-a supărat prea tare că prefectul de Cluj a adormit în timpul discursului său despre modernizarea României. Pentru cei care s-au îndoit că litania cu strânsul curelei şi statul obez nu e altceva decât o goagoşă politică, un ordin de partid pe unitate vine să spulbere orice iluzie. Liderii PDL, de la mic la mare, cu miniştrii şi secretarii de stat în frunte, sunt puşi în dispozitiv pentru un aşa numit program cultural-religios care ar urma să se desfăşoare până la sfârşitul anului.
Din dorinţa lui Traian Băsescu, Emil Boc a rămas premier şi mai mult ca sigur va râmâne până în 2012, oricât îşi vor sparge Victor Ponta şi Crin Antonescu plâmânii în microfoane. A rămas preşedinte al PDL şi are şanse să rămână şi după 2012, oricât îl pândesc pe la colţuri învinşii de la congresul din mai. Misiunea lui Emil Boc nu e să câştige alegerile, ci să-i păstreze PDL-ului o cotă cât să conteze şi, mai ales, să distribuie judicios resursele în perspectiva apropiatei campanii electorale.
Nici nu ar trebui să-i fie foarte greu. Când eşti stăpânul puşculiţei României, singurul efort e să o spargi frumos. N-o să te trimită nimeni la naiba, când la o sfinţire de biserică ţi-aduci aminte în treacăt că altarul n-ar fi fost refăcut dacă nu-ţi puneai tu semnătura pe ordinul de plată. Nici dacă ai scos din buzunarul public câteva milioane pentru a tăia panglica la o creşă, la o şcoală, la o sală de sport sau la un drum comunal. Şi dacă mai ciocneşti un pahar la o paranghelie inaugurală, ţi-ai mai şters de pe listă câteva păcate.
A fost prost sau naiv Emil Boc când şi-a pus semnătura pe ordinul de mobilizare a miniştrilor, parlamentarilor sau primarilor în circuitul artistico-politico-religios al anului electoral 2012? Răspunsul
