Tiganii din Romania: o sansa sau un blestem? Curioasa afirmatia politicienilor bastinasi: cum ca tiganii din tara noastra ar reprezenta nu o problema romaneasca, ci una europeana. Acest punct de vedere este impartasit de toate formatiunile politice, de stanga ori de dreapta. Rareori se instituie un astfel de acord intre partidele de la noi. Dar asa o fi oare? Recentele expulzari ale rromilor pripasiti prin Franta, coroborate cu cateva crime odioase savarsite in Romania de unii reprezentanti sociopati ai acestei etnii au adus din nou viata tiganilor in atentia opiniei publice. Am revazut saracia cumplita in care se zbat cei mai multi, dar si opulenta nerusinata in care se rasfata cativa dintre ei. Ca si la romani, unii sunt prea bogati, altii prea saraci. Normal, cei bogati nu-si pot justifica averile. De fapt, ei traiesc din ajutoare sociale, care reprezinta tot un soi de afacere dubioasa cu statul. Ca si majoritatea romanilor, tiganii au jucat in ultimele doua decenii doar rolul unei mase electorale. Pacaliti, santajati, ademeniti de politicieni, ei si-au vandut votul cui promitea mai mult. Dar, dupa alegeri, erau mereu uitati in cotloanele mizeriei lor. Sau izolati. Cazul de la Baia Mare, care i-a adus "celebritatea" primarului de acolo, e ilustrativ. Dar tocmai izolarea de acest gen naste monstri. Si e fascinant sa observi cat de incrancenati impotriva tiganilor sunt tocmai romanii care nu respecta nicio regula, stau cu mana intinsa la stat, asculta manele la maximum sau se desfata cu seriale si emisiuni de scandal cu eroi macho din tiganime. Dar tiganii sunt considerati interesanti doar la televizor. In realitatea imediata, deranjeaza.
Si, totusi, tiganii se dovedesc neintrecuti muzicanti si dansatori, pot fi excelenti meseriasi si pastreaza traditii ancestrale, parte dintre ele pur romanesti, dar pe care noi, majoritatea, le-am pierdut de foarte mult timp.
