Primele pagini ale volumului de versuri „Tiparele iubirii" de Florin Iordache (editie revizuita si adaugita, datata 2009 si aparuta in decembrie 2008 la ZIP, Bucuresti) sunt ocupate de o prefata entuziasta, semnata de Robert Toma: „Poet, prozator, dramaturg, profesor universitar, Florin Iordache este, in mijlocul nostru, o prezenta vulcanica. .."
Citind, in continuare, si versurile din carte, constatam ca autorul lor este, intr-adevar, o prezenta vulcanica, dar in sensul peiorativ al cuvantului... Modul sau de a scrie este exploziv-interjectional, generand un fel de chiote stridente, nu poezie.
Cele mai avantate si hilare sunt declaratiile de dragoste:
„Sunt o mare de flacari,/ O cavalcada de vreri,/ Ochii ei/ Prevestitori de furtuna/ Si totusi/ Vibrante emotii/ Ma cheama/ Noptile..." (Stare);
„Tu esti nemarginirea/ Minunato!/ Fiorii tai mi-aduc/ Soapte de vecernii.../ Tu esti presimtirea/ Eleganto!" (In vinetii zori);
„Tu tipai in noapte/ Un hohot ancestral/ Si rastignit pe spate/ Te visam astral" (Cuprindere) etc.
In schimb, versurile imnice inchinate lui Nicolae Ceausescu, asa caraghioase cum sunt, au si ceva inspaimantator, evocand anii de teroare ideologica in care glorificarea dictatorului comunist devenise obligatorie:
„Cu sudoarea fruntii si cu brate tari,/ De la Cernavoda pana la Agigea,/ Construiau in arsiti bravii militari,/ «Epocii de Aur» ii zideau «Efigia»!/.../ Prin tot ce-ai patimit si faurit,/ Popor reinviat, trai-vei in istorii.../ Pierit-a Ceausescu, cu visul implinit,/ Jertfindu-se, ca toti cutezatorii!" (Canalul Dunare - Marea Neagra).
Umorul involuntar din textele acestui Vezuviu al poeziei romanesti seamana in mare masura cu umorul involuntar din textele propagandistice de dinainte de 1989. Din nefericire, nu lipsesc nici versurile den