Wilson, Roosevelt, Kennedy, Reagan - toti au ramas in fruntea SUA, in ciuda bolilor grave de care sufereau. Puteau sa procedeze altfel? Cum ar fi aratat lumea astazi daca ei s-ar fi retras din functie din cauza suferintelor fizice sau psihice?

Majoritatea oamenilor care detin functii inalte nu au obiceiul de a se retrage de buna voie, cu atat mai putin cand vine vorba de probleme de sanatate. Cele mai rasunatoare cazuri in aceasta privinta le gasim in istoria Americii, unde presedintele este privit la fel ca Papa de catre catolici, noteaza Deutsche Welle.

Exemplul clasic este dat de Woodrow Wilson (presedinte intre 1913-1921). In 1919 acesta sufera un atac cerebral, dupa care, in principiu, ar fi trebuit sa renunte la postul de presedinte.

Dupa ce, in copilarie, suferise de dislexie, adolescenta i-a fost macinata de grave crize de greata, constipatie si arsuri la stomac. Dupa atacul cerebral, medicii si cei mai apropiati consilieri ai sai reusesc sa ascunda faptul ca Wilson este inapt de munca, si, pentru 15 luni, sotia acestuia, Edith, conduce de facto SUA.

Bolile lui Roosevelt, Kennedy si Reagan

Franklin Delano Rosevelt (presedinte intre 1933-1945) se imbolnaveste grav in 1940. Insa masina de propaganda din jurul sau, precum si indicatiile date serviciului american de cenzura il ajuta sa castige alegerile din 1944. La Ialta, unde, un an mai tarziu, el, Stalin si Churchill impart lumea dupa razboi, presedintele american era la capatul resurselor fizice, fiind aproape de moarte. De altfel, moare in luna aprilie a lui 1945.

John Kennedy (presedinte intre 1961-1963) a fost macinat de boli inca din copilarie si tinerete, tratandu-se cu multe medicamente: amfetamine, analgezice, opiacee.

La varsta de 2 ani se imbolnaveste grav de scarlatina, iar mai tarziu de angina difterica. Si-a petrecut