Hristos ne învaţă pe noi, creştinii să Îi urmăm, lepădându-ne de sine şi purtându-ne fiecare crucea. Nicidecum să punem cruce cuiva, în sensul figurat. Însă mie unul, sondele Chevron, pentru gazele de şist, îmi par deocamdată nişte cruci pe care vrem să le punem pe trupul ţării noastre, spre a marca decesul ecologiei.

Motto: Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?

Duminica aceasta, a treia din Postul Mare, este închinată cinstirii Sfintei Cruci. Altar al dragostei jertfitoare a Domnului, Crucea ne aduce aminte de Patimile Sale. Cât chin, câtă umilinţă, câtă batjocură a îndurat Creatorul nostru din partea noastră, a umanităţii. Răstignirea Sa nu este decât consecinţa păcatelor noastre. Mândria, egoismul şi altele asemenea lor s-au cuibărit sub interesele de moment şi, deranjate de lumina Adevărului divin, au răcnit criminal spre Pilat, în Vinerea Mare: Răstigneşte-L, răstigneşte-L. Şi, uite aşa, mai marii Ierusalimului, manipulând propriul popor, au reuşit nemaivăzuta grozăvie: omul, creat din dragoste, răspunde cu ură Creatorului său, omorându-L pe Dumnezeu, pentru că îi încurca afacerile.

Dar Hristos ne recomandă să Îi urmăm asemenea, lepădându-ne sinele egoist şi mândru şi purtându-ne crucea, pe Golgota vieţii noastre. Adică să îndurăm creştineşte scuipările, batjocurile, umilinţele, palmele şi toată suferinţa acestei vieţi, cu ochii sufletului la răsplata Răscumpărării prin răstignire. Parte din această suferinţă este generată şi de lăcomia crescândă global a unui sistem capitalist ce se apropie de limitele dezumanizării. În acest război mondial economic între puternicii planetei, un important rol îl joacă resursele energetice. Între ele, de câteva decenii, au apărut controversatele gaze de şist.

Poate că te întrebi, cititorule, ce legătură are Biserica cu gazele de şist şi de ce nu-şi văd preoţii de treaba