"Daca te cred tehnic, fii rudimentar. Daca te cred rudimentar, fii tehnic." Asta o spune William Gibson in povestirea sa Johnny Mnemonic, din 1981. Douazeci si unu de ani mai tarziu, in 2002, Richard Morgan publica romanul Altered Carbon (Carbon modificat, Tritonic, 2008, trad. Roxana Brinceanu), cu care intra impetuos in lumea SF, cucerind premiul Philip K. Dick in 2004. Suntem in post-cyberpunk de data asta, si ma asteptam ca Morgan sa fie tehnic. Ei bine... este foarte tehnic. Mai tehnic decat m-au obisnuit sa fie autorii de cyberpunk ai anilor '80. Nu e pagina in roman (si are aproape sase sute de pagini!) in care sa nu dai de un drog, un implant, o arma etc. suprasofisticate. Pentru un cititor intamplator de SF e cam mult.
Pentru un fan cyberpunk e OK. Ba chiar incurajator, pentru ca facem saltul de la omul pe jumatate cibernetizat la omul care trece cu usurinta dintr-un trup in altul, la omul pentru care moartea e ceva indepartat, pentru unii ca si inexistent.
"Biata Moarte, nu mai e un adversar pe masura pentru atotputernicele tehnologii ale depozitarii de date pe carbonul modificat si ale recuperarii lor."
Carbon modificat este un roman politist intr-un decor, cum spuneam, post-cyberpunk. Un soldat, Takeshi Kovacs, membru al Corpului Mesagerilor de pe Lumea lui Harlan, este downloadat in corpul unui fost politist, adus pe Pamant si angajat de Laurens Bancroft, un Mat (adica un Matusalem, in varsta de peste 350 de ani) sa dezlege misterul mortii sale. Oficial s-a sinucis, dar el, reintrupat intr-o clona (e bogat omul, isi permite sa aiba sase clone in asteptare), este convins ca a fost ucis. Ca in orice roman politist, autorul ne ofera mai multe piste, mai multi prezumtivi autori morali ai asasinatului. Apare in scena si un locotenent de politie, Ortega, fosta iubita a celui caruia Kovacs i-a imprumutat trupul, alaturi de echipaje din Dep
