* Nu ştim cât se mai munceşte în România de azi, dar Ziua Muncii, 1 Mai, sigur se sărbătoreşte cu patimă, prin nemuncă; mai bine zis, singura muncă de 1 Mai e legată de jarul pentru grătar, de răsucitul micilor şi de rezolvat berile. În alţi ani, 1 Mai a căzut câş de tot, în week-end; acum e perfect. Mâine e 1 Mai, începe un fel de minivacanţă până după Paşti, dar unii români au început-o cu zilele libere încă de vineri şi s-au pus să profite de ele voiniceşte. Deja poieniţele sunt pline, iar în văzduh se ridică lungi coloane de fum, cam ca pe vremea năvălirilor barbare. Se distrează oamenii? Am fost să-i întrebăm:
- Bună dimineaţa! De-abia mâine e 1 Mai, dar petreceţi şi azi, nu?
- Cleaf-cleafff! Hmpfff! Da, acum am înghiţit, pot vorbi.
- Ce aţi înghiţit, mic sau fleică?
- Am înghiţit în sec, că n-am bani de mâncare, ca alţii, de la care vine miros şi ni se face poftă...
- Iar de băut, ce beţi?
- Tot de la miros ne lasă gura apă, aşa că am rezolvat şi cu băutura!
- Totuşi, există nişte ingrediente de nelipsit pentru ziua de 1 Mai. N-aveţi mici?
- Am mici. Salariul e mic, speranţele sunt mici, nu mai spun!
- Deci, practic, staţi aici, la iarbă verde, şi nu faceţi nimic, nu mâncaţi, nu beţi?
- Decât să nu fac nimic în oraş, să nu mănânc şi să nu beau în oraş, mai bine nu mănânc şi nu beau la iarbă verde, că e mai plăcut. Plus că mai apar ocazii...
- Ce fel de ocazii?
- Păi, dacă mergeţi să-i luaţi interviu şi domnului care stă cu pătura şi soţia acolo, lângă tufă, să-i distrageţi atenţia cinci minute cu reportofonul, apare ocazia să nu vadă când îi iau eu berile puse la răcit în pârâiaş. La fel şi cu familia cealaltă, de lângă maşina albastră, că am văzut unde au ascuns lada frigorifică!
* După cum am mai zis, de-abia mâine va începe năvala oficială a oamenilor (azi sunt doar deschizăt
