Citesc in Adevarul ca Romania si-a modificat legislatia in domeniul privatizarii de 51 de ori. Este doar un exemplu extrem, dar deloc singular. De unde aceasta pofta de a legifera? Este de fapt vorba despre un simptom al proastei guvernari. Pe scurt, asta inseamna ca politicile publice sint prost croite, iar statul nu are capacitatea de a le finaliza. Daca aplicarea unor politici tine de capacitatea adminstrativa, de eficienta acelei birocratii greoaie si eternizate, calitatea politicilor este pusa in general pe seama oamenilor. Daca luam oameni inteligenti si ii facem ministri, atunci vom avea politici bune!
Pare simplu, dar este mai complicat. Desi clasa politica are o imagine dezastruoasa, judecind calm nu se poate spune ca politicienii romani sint lipsiti de inteligenta. Iar faptul ca cel putin doi dintre prim-ministrii de dupa revolutie au fost sefi de promotie in facultati de prestigiu spune multe si despre educatie. Intrebarea care ne framinta este: cum de oameni inteligenti si bine educati (macar dupa standardele educationale din Romania) reusesc sa guverneze atit de dezastruos? Voi vorbi aici despre una din cauze: ruptura dintre stiintele sociale, cercetare, de o parte, si decizia privind politicile publice, de cealalta parte.
Politicile sint proaste si pentru ca cei care le proiecteaza habar nu au cum arata domeniul social pe care il reglementeaza. Se conduc din auzite, raspund neconditionat cererilor venite prin partidele politice (citeste „grupuri de interese“), culeg informatii doar din interiorul birocratiei verticale in fruntea careia se afla, birocratie care nu a fost obisnuita sa prospecteze cimpul social, sa conceapa interventii rezonabile si sa culeaga feed-back la aceste interventii.
Atractia irezistibila a geostrategiei
Unde sint cercetarea sociala si studiile care sa acopere aceste goluri? Din
