Acum câteva săptămâni, ninsoarea a pus în dificultate marile aeroporturi europene.
La Londra, la Paris şi în alte oraşe din Europa, traficul aerian a fost perturbat fie de lipsa soluţiei de degivrare a avioanelor (căci cisternele care o transportau se înzăpeziseră pe drum), fie de incapacitatea de a curăţa pistele. Una peste alta, au fost câteva zile de coşmar.
Un ziar finlandez se întreba, atunci, cu ironie subţire: „oare ninsoarea e ceva atât de rar în Europa Centrală?". Văzute dinspre nordul cu ierni lungi şi zăpezi abundente, poticnirile în asigurarea traficului aerian păreau ridicole. Aşa încât comentariul finlandez invita ţările europene să profite de experienţa nordicilor în materie de „luptă" cu zăpada. Şi - repet - era vorba despre marile aeroporturi din ţări unde ne-am obişnuit să credem că totul funcţionează perfect. Sau măcar că acolo totul e mult mai bine organizat ca la noi.
Mica ironie finlandeză se baza pe faptul că acolo, în nord, oamenii sunt nevoiţi să aplice consecvent, pas cu pas, nişte măsuri care să le permită traiul în condiţii vitrege. Acolo nu merge cu glumiţe de genul „iarna nu-i ca vara", nici cu scuze ridicole ca ale edililor din România, pentru care iarna vine mereu „pe neaşteptate". De bine, de rău, parcă şi la noi a început să funcţioneze mai bine deszăpezirea, cel puţin pe drumurile principale. (E adevărat, pe contracte grele cu firme private...). În Bucureşti, marile bulevarde s-au curăţat repede. Dar trotuarele rămân în continuare ale nimănui. Foarte puţini îşi curăţă zăpada în faţa porţii. Iar în faţa blocurilor - mai nimeni. În plus, cooperativa „Munca în zadar" continuă să aibă de lucru: utilajele împing zăpada spre borduri, lucrătorii de la firmele specializarte trec cu lopeţile şi o îngrămădesc pe marginea trotuarelor, de unde cetăţenii o aruncă iar în stradă. Ceea ce e contravenţie: Poliţia Comunitară te poat
