A nu gasi forme de utilizare la timp si cat mai productiv a resurselor disponibile pentru modernizare ar fi o greseala impardonabila. Romania este o tara cu infrastructura subdezvoltata, iar bugetul public ii ofera resurse putine in momentul de fata pentru modernizare. Intervin insa doi factori care schimba datele problemei in mod radical in anii ce vin: 1) venituri din privatizari importante (de ordinul miliardelor de euro); si 2) fonduri UE care pot ajunge la 4% din PIB anual. Aceste resurse trebuie sa joace un rol esential in dezvoltarea tarii. Este vorba aici de infrastructura propriu zisa (drumuri, poduri etc.), modernizare rurala, amenajarea teritoriului (gandind la lectiile inundatiilor, efectele schimbarii de clima etc.). Ar fi dramatic daca nu am fi capabili sa folosim cat mai bine fondurile din privatizari si resursele UE de care putem beneficia.

Trebuie sa protejam echilibrele macro - sa consolidam dezinflatia si sa nu lasam deficitele externe sa creasca excesiv. Dar a nu gasi forme de utilizare la timp si cat mai productiv a resuselor disponibile pentru modernizare ar fi o greseala impardonabila. Argumentul ca utilizarea banilor din privatizare, prin umflarea puternica a cererii agregate, ar periclita echilibrele macro are un temei, dar are si hibe; el echivaleaza cu a spune ca, in anii urmatori, ar fi mai bine ca Romania sa utilizeze putin din fondurile rezultate din privatizari si cele oferite de UE pentru a nu creste cheltuielile agregate (cererea interna) prea mult - cand problema, in fapt, este alta; problema este cum folosim aceste resurse, daca ele se duc in productia de bunuri publice, in infrastructura, in domenii cu efecte de antrenare puternica pentru productia interna.

Ideea crearii CDI a pornit de la o constatare: Romania are mare dificultate in absorbtia fondurilor UE. De pilda coeficientul de absorbtie a fondurilor ISPA