Teoretic vorbind, harta mentală a unui editor se concentrează în jurul a 35 de puncte "fierbinţi": cadrul principalelor evenimente din industria mondială a cărţii. Cel mai important dintre acestea este, desigur, tîrgul de carte de la Frankfurt, dar în ultimii cîţiva ani omologul său primăvăratic din Londra s-a instalat confortabil pe poziţia a doua. Asta, în parte, din pricina oraşului însuşi: dincolo de interesul profesional, cei mai mulţi dintre participanţi recunosc deschis că cea mai mare atracţie a tîrgului de carte este... Londra. Nimic surprinzător, aşadar, în reacţiile indignate care au însoţit, anul trecut, decizia organizatorilor de a schimba locaţia de la tradiţionalul Olympia Exhibition Centre la ExCeL, un complex expoziţional de la periferia oraşului. Toate astea sună foarte cunoscut: mi-au amintit de discuţiile nesfîrşite privitoare la avantajele şi dezavantajele Teatrului Naţional, respectiv ale complexului Romexpo, ca spaţii de desfăşurare a celor mai mari tîrguri de carte româneşti. Există însă o mare deosebire, şi anume disponibilitatea organizatorilor de a răspunde în mod adecvat observaţiilor şi cererilor participanţilor. A fost nevoie de ani de zile pentru ca tîrgul de vară de la Bucureşti să renunţe la amplasamentul înghesuit şi sufocant de la etajele superioare ale Teatrului Naţional, în favoarea aceluiaşi complex Romexpo care găzduia tîrgul Gaudeamus - şi care, la rîndul său, prezintă inconvenientul major al distanţei faţă de centru şi al accesului mai degrabă dificil, care îşi spune cuvîntul asupra numărului de vizitatori. De asemenea, în ciuda reacţiilor pozitive de anul trecut, s-a revenit - probabil din motive întemeiate, care mie îmi scapă - la vechea locaţie din Rotondă, cu întregul ei cortegiu inerent de probleme. O parte dintre acestea - tariful diferenţiat în funcţie de amplasamentul standului, de pildă - au fost rezolvate, compl