Probabil că dezinteresul față de latura comercială și versurile deseori criptice au făcut ca Peter Hammill să rămînă oarecum în umbra celor de la Genesis, Yes, Jethro Tull, ELP sau chiar King Crimson, cu care a colaborat în mai multe rînduri. Peter s-a născut în Ealing (vestul Londrei) în 1948. După ce a absolvit Beaumont College, s-a înscris la cursurile de Liberal Studies of Science (Manchester University). Chiar în primul an de facultate (1967) pune bazele trupei Van Der Graaf Generator, împreună cu Nick Pearne (orgă) și Chris Judge (tobe). În ’68, Pearne e înlocuit de Hugh Banton, iar Tony Stratton, angajat ca manager (Tony Stratton lucrase cu The Nice și avea să preia, doi ani mai tîrziu, grupul Genesis), îi cooptează pe Keith Ellis (chitară bass) și Guy Evens (chitară). În septembrie ’69 apare, la casa de discuri Charisma Records, primul album Van Deer Graaf, The Aerosol Grey Ma­chine, opt dintre cele nouă piese fiind concepute în integralitate de Peter Hammill. Deschizînd cîteva forumuri, veți găsi aproape invariabil aceeași impresie: Progressive-ul e un stil ceva mai dificil, e adevărat, dar îmi place, are un sound interesant; însă toleranța mea se oprește acolo unde începe muzica celor de la Van Der Graaf Generator. Dar sfîrșitul anilor ’60 a fost o perioadă a experimentelor, în care gîndirea liberă nu era subminată de idei preconcepute (cel puțin în vestul Europei și în partea de nord a Statelor Unite), astfel că trupa a avut admiratorii și susținătorii ei, chiar de la debut. The Aerosol Grey Machine este un experiment, dacă e să ne gîndim la ceea ce se compusese pînă atunci (ba chiar și după, exceptînd următoarele albume Van Der Graaf și cîteva dintre cele de la King Crimson), dar unul care impunea deja un stil matur. Versurile lui Peter Hammill aduc într-o oarecare măsură cu ale lui Leonard Cohen și cu cele ale poetului american David Acles (You s