Apropiata reuniune G20 marcheaza doar o prima etapa dintr-o ampla batalia intelectuala si ideologica ce va modela viitorul planetei. In plus, nivelul de asteptare e atit de mare, incit impactul psihologic al unui esec explicit ar putea fi dezastruos. Mai sint doar citeva zile pina la debutul intilnirii G-20 de la Londra si deja sperantele ca reuniunea va putea oferi solutii pentru iesirea din criza economica pe care o parcurge planeta sint destul de anemice. In principiu, rostul acesteia este acela de a pune bazele unui acord global agreat de cele 20 de tari participante, care impreuna reprezinta peste 80 de procente din produsul mondial brut. Doua sint motivele care alimenteaza scepticismul. Unul e acela ca exista inca din plecare deosebiri majore de opinie intre Statele Unite, pe de o parte, si citeva dintre cele mai importante tari din Uniunea Europeana, in primul rind Germania, privind nivelul injectiilor bugetare care trebuie facute pentru a stimula economia pentru a se iesi cit mai repede din recesiune. In timp ce Washington-ul promoveaza ideea ca e nevoie de stimulente importante si este dispus sa accepte un deficit bugetar de pina la 9 procente din PIB, Germania si Franta sint mai rezervate, in principal de teama inflatiei, si nu vor sa depaseasca nivelul de 5 sau 6 procente. Si asta in ciuda faptului ca ultimele cifre statistice sint extrem de ingrijoratoare. Productia industriala a scazut dramatic in Japonia (-31 %), Spania (-24%), Germania (-19%), Marea Britanie (-11%) si Statele Unite (-11%), iar WTO, Organizatia Mondiala a Comertului, prevede ca in 2009 volumul schimburilor comerciale globale va scadea cu 9 procente. Chiar si in aceste conditii, majoritatea analistilor cred ca s-ar putea gasi totusi un numitor comun macar in ceea ce priveste chestiunile economice. Iar in acest punct sint mentionate 3 chestiuni asupra carora se poate ajunge la un acord: 1