Telenovela valizei de la Cluj a debutat seducător. Distribuirea lui Gigi Becali în rolul negativ s-a dovedit a fi extrem de inspirată. Ostilitatea suporterilor stelişti faţă de patronul din Ghencea şi marea dorinţă a adversarilor de a-l vedea pe fudulul personaj pus cu botul pe labe asigurau un nivel al antipatiei generale numai bun de exploatat.

Reţeta regizorală a funcţionat fără cusur şi în alegerea contrapartidei pozitive din telenovelă. Piftiosul Iuliu Mureşan putea interpreta chiar şi fără mască rolul victimei fragede în faţa balaurului din Pipera. Numai că succesul din debutul acţiunii a tulburat minţile scenariştilor care n-au rezistat tentaţiei de a continua povestea nesimţit de părtinitor. Solitudinea lui Gigi Becali în faţa plutonului de execuţie, plasarea tuturor celorlalte personaje în cămaşa albă a neprihănirii şi încercarea insistentă de a vopsi ficţiunea în realitate au creat în public o reacţie neaşteptată, o reacţie subiectivă, dar firească pentru omul care se simte păcălit. Urâtul din piesă a căpătat încet, încet aura martirului, în timp ce frumosului a început să-i crească o cocoaşă tot mai hidoasă.

Unda de şoc a stenogramelor a început din motivele mai sus explicate, să se topească pe curba ei descendentă. Nici panicaţii şi nici cei care au mimat fariseic intransigenţa nu se mai dau prea tare în spectacol. Devin, forţaţi de evidenţă, din ce în ce mai raţionali şi desluşesc în mâlul aluvionar lucrătura ieftină a unor regizori de culise la fel de ieftini.

Decontul, unul foarte sever, este dirijat către trepăduşii realesului Daniel Morar către DNA. Dar acest decont nu va fi nicidecum unul real, dacă se va opri în graniţele instituţiei cu pricina. Vina celor care au instrumentat tălâmb dosarele fotbalului este una reală. Dar ea se rezumă doar la faptul că aceşti subalterni politici au renunţat la rigoarea