Privită cu oarecare reticență atât în lumea arabă, din cauza legăturilor extrem de strânse dintre Riad şi Washington, cât şi în Occident, unde Arabia Saudită este percepută drept ţara de origine a lui Osama bin Laden şi a celor implicați în atentatele de la 11 septembrie, bogata monarhie din Golf pare a fi în plin proces de regândire a politicii sale externe.

Recentul anunţ pe care şeful serviciilor se­crete saudite, Prinţul Bandar bin Sultan, l-a făcut la o întâlnire cu diplomaţi eu­ro­peni aflaţi la Riad privind schimbarea po­ziţiei Regatului faţă de prin­cipalul său aliat occidental, SUA, a generat îngrijorare la nivelul comunităţii in­ternaţionale. Nemul­ţu­mi­rea saudită faţă de modul în care SUA acţionează în Orientul Mijlociu Extins nu este o noutate, dar ul­timele demersuri ale Ria­dului indică o încercare de a împinge acest parteneriat într-o nouă direcţie. Discreţia cu care ac­ţiona de obicei Arabia Saudită în plan in­ternaţional a fost eliminată atunci când şe­ful diplomaţiei de la Riad a refuzat, în sep­tembrie 2013, să ţină discursul naţional la Adunarea Generală a ONU sau, ulterior, să preia mandatul de membru neper­ma­nent în cadrul Consiliului de Securitate al ONU (pentru perioada 2014-2016). De fiecare dată, justificarea acestor acţiuni – motivaţii destinate mai mult consumului intern – indicau lipsa unei influenţe reale a ONU, situaţia din Orientul Mijlociu (Pro­cesul de Pace, Siria), programele nucleare dezvoltate în regiune (Iran). Semnale pri­vind frustrarea monarhiei saudite au exis­tat încă din vară, când Prinţul Bandar bin Sultan s-a deplasat la Moscova pentru a dis­cuta atât posibilitatea achiziționării de echipament militar (în condiţiile în care se află în curs de implementare un acord militar de 60 de miliarde dolari SUA cu Washingtonul), cât şi situația din Siria.

Deziluziile saudite faţă de diplomaţia ame­ricană şi faţă