Sandra Izbaşa, singura campioană olimpică din gimnasticaeuropeană la ultima ediţie a Jocurilor Olimpice, provine dintr-unsport în care la vârsta de 18-19 ani eşti considerat "bătrân", iarviaţa de cantonament şi antrenamentele care îţi măsurau zileleîntre concursuri sunt doar o amintire.

Exact peste un an, Sandra vrea să îşi apere titlul olimpic de lasol cucerit la Beijing. Va avea 22 de ani (n.r. - e născută pe 18iunie 1990) şi va trasa noi repere pentru gimnastica românească: vafi cea mai vârstnică tricoloră care concurează într-o competiţieolimpică şi a şasea în clubul select al gimnastelor ce auparticipat la două ediţii ale Jocurilor Olimpice, după NadiaComăneci, Cristina Grigoraş, Lavinia Miloşovici, Gina Gogean şiSimona Amânar.

ProSport a vizitat-o pe Sandra la Izvorani, într-o zi obişnuită devară. Dubla campioană europeană din acest an de la Berlin ne-avorbit despre cum se simte "bătrâneţea" la 21 de ani, despremotivaţia de a concura la Londra şi surpriza pe care o pregăteştepentru Mondialele de la Tokyo, din toamnă.

Cum se simte Sandra Izbaşa la 21 de ani?

Majoră în America (râde). Nu e nicio diferenţă, e la fel ca la 20,ca la 19, sunt poate un pic mai matură. Nu mi se pare că aş fibătrână pentru gimnastică, dimpotrivă. Abia acum se maturizează ogimnastă şi în gândire, şi în elemente, se ajunge la un numărfoarte mare de repetări, se trece de stadiul de învăţare şi semerge pe şlefuire.

Cum împaci regimul de cantonament cu tentaţiilevârstei?

M-am obişnuit cu viaţa asta, nu e o problemă pentru mine. După cestai opt ani în cantonament, ce mai contează un an sau doi să stauîn acelaşi regim? În plus, nu e chiar atât de strict pe câtpare.

Înritm de "Tango Amore"

Vei avea 22 de ani la Londra...

Poate nici nu o să mă gândesc la asta. Nu contează câţi ani ai, cicum te menţii, dacă faci faţă cerinţ