Când nimeni nu se mai aştepta şi de pe o zi pe alta, s-a deschis sezonul confruntărilor dintre candidaţii la prezidenţiale.
Suspectat că s-ar opune unor asemenea formule, Traian Băsescu a bravat, ca deobicei, şi şi-a impus condiţiile: de azi până mâine şi în „vizuina” lui Boc. I-a răspuns Antonescu, în timp ce Geoană s-a eschivat, fiind luat pe nepregătite. Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă în holul unui hotel din Cluj n-a fost, practic, o dezbatere, ci o confruntare. Dacă ar fi să facem o comparaţie cu examenul pentru permisul de conducere (prezidenţial) dezbaterile tematice ar reprezenta examenul teoretic, de sală, iar confruntările – proba practică, de traseu.
Examnele de conducere a ţării din acest an au început, deci, cu traseul. Şi am văzut doi pretendenţi care au executat manevre riscante, au mimat coleziuni până la limita accidentului şi şi-au făcut, prin parbriz, semne indecente. Toate astea într-un timp şi un registru de situaţii prea sumare pentru a obţine calificativul necesar. L-ar fi putut avea dacă examenul ar fi avut loc la… Piteşti!
Revenind însă pe terenul concret al campaniei electorale trebuie să spunem că acest episod l-a confirmat pe Crin Antonescu ca pe un pretendent real la titlu şi n-ar fi deloc exclus ca efectele în sondaje să complice lucrurile până la nivelul de a face posibilă orice formulă pentru turul 2.
Făcând o sumară retrospectivă, vom constata că în niciunul dintre scrutinurile prezidenţiale de până acum lucrurile nu au stat atât de mult sub semnul improvizaţiei. În 1990, cei trei candidaţi – Iliescu, Câmpeanu şi Raţiu - s-au întâlnit într-o dezbatere elegantă, pe singurul canal de televiziune, înaintea singurului tur. În 1992, dacă nu mă înşel, n-a avut loc nicio dezbatere, nici între cei 6 candidaţi din turul 1, nici între cei 2 din turul 2. Abia în 1996 campania electorală a intra