* Sigur nu mai era nevoie sa va informam inca din titlu despre importantul eveniment din viata crestinilor, sarbatoarea Sfintului Gheorghe, de azi! La origine, Sfintul Gheorghe a fost un ostean din Capadochia (Turcia), vietuind in vremurile tulburi ale crudului imparat Diocletian (244-311; era crud fiindca nu apucase sa se coaca, pesemne!), care nu a renuntat la credinta sa crestina in ciuda chinurilor la care a fost supus (lovit cu sulita, strivit cu lespezi grele de piatra, tras pe roata, bagat in groapa cu var nestins, otravit, batut cu vina de bou etc.), motiv pentru care, la final, Diocletian a ordonat decapitarea sa. Data fiind epoca, se poate spune ca Sfintul Gheorghe a avut bafta, scapind de electrocutare, de gazare, de iradiere si de impuscare! Sfintul Gheorghe a devenit sfint patron al Angliei, Greciei, Portugaliei, Rusiei etc. Si, cel mai important, al municipiului Botosani! * Balaurul din legende si din iconografie (acele imagini reprezentindu-l pe Sfintul Gheorghe in armura, cu o sulita in miini, dind o lovitura de moarte unui balaur!) e de data mai recenta, de prin Evul Mediu, de cind cronicarii epocii au inceput sa bage prin pergamente si ceva superactiune cu monstri care scuipa flacari. N-au stiut ei la ce superactiune se va ajunge, peste secole, in ziua de 23 aprilie - sau, mai bine zis, in noaptea respectiva. Greu de crezut ca exista romani care sa nu cunoasca macar un Gheorghe, Ghita, Gigi, Georgeta - lista prenumelor derivate e lunga si deschisa, ca mereu mai apare prin acte, la Starea Civila, cite-un Gygy, de exemplu; de-aia, ca sa nu mai batem apa in piua si sa ajungem la esenta, adresam un calduros "La multi ani!" purtatorilor acestor prenume, iar cunostintelor lor, traditionalele urari "Pofta buna!" si "Consumatie placuta!". Numai sa nu intre cenusa vulcanica in maioneza din salata de boeuf, ca scirtiie intre dinti! * Ca veni vorba despre cenu