Anii următori vor impune pentru mediul de afaceri românesc o serie de termeni şi concepte noi. Firmele autohtone vor trebui să se adapteze la multe dintre cerinţele pieţei europene, însă vor putea beneficia şi de multe dintre beneficiile pe care piaţa comună europeană le aduce după sine. Pentru a profita la maxim de acestea din urmă, companiile româneşti vor trebui să îşi construiască o poziţie solidă pe piaţa europeană. Iar pentru a fi puternice, vor trebui să fie unite. Pe lângă reuniunile clasice de firme, de tipul camerelor de comerţ sau al asociaţiilor patronale, unul din mijloacele de reunire a intereselor comune de afaceri îl reprezintă clusterele.

Clusterele sunt definite drept o concentrare sau aglomerare teritorială de firme mici şi mijlocii specializate într-un domeniu comun (serviciu, produs, cunoştinţe) sau domenii interrelaţionate, care pot domina piaţa la nivel local, regional sau internaţional în sectorul respectiv. Clustering-ul poate reprezenta o piatră de temelie pentru dialogul constructiv dintre reprezentanţii mediului de afaceri şi sectorul public, mediul educaţional, societatea civilă, etc, astfel făcând posibilă creşterea eficienţei parteneriatelor orientate către inovaţie la nivel local.

Fiind considerat un model de succes la nivel european în domeniul sprijinirii mediului de afaceri – deşi statele europene au şi experienţe negative cu acest model – clusterele vor fi promovate în România în anii următori datorită posibilităţii de a finanţa integrarea întreprinderilor româneşti în lanţuri clustere. Deşi detaliile pri-vind Programul Operaţional Sectorial pentru Creşterea Competitivităţii Economice rămân pentru încă două luni o necunoscută, se pare că pentru proiectele de dezvoltare ale clusterelor vor putea fi atrase fonduri de până la 100.000 per cluster. Luând în calcul centrele de competenţă contemporane ale Braşovului, în care i