„Doamnă, eu sunt Alexandru Ioan Cuza al II-lea! Program politic? Să mă văd eu în Parlament şi o să am şi de ăsta! O să dau şi legi! Dar ce legi? Aveţi dumneavoastră vreo idee? Scopul meu în Parlament va fi să vorbesc cu toţi politicienii să respecte Constituţia! Să forţăm instanţele să îi lege pe toţi! Toţi fură!".
O mică frântură, reprodusă din memorie, dintr-o conversaţie vecină cu nebunia pe care am purtat-o cu Gabriel Rădună, ieşeanul pretendent la o funcţie de deputat care s-a făcut remarcat prin sloganul: „Fur mai puţin ca ei!". Şi, totuşi, cât furaţi? Am înţeles, domnule candidat, că furaţi mai puţin, dar cam cât? Să ştim şi noi, proştii ăştia cărora le cereţi votul şi care, poate, vă vor plăti salariul, cam cât aveţi de gând să furaţi! „Haha! Păi eu nu fur! Am zis aşa... ca slogan! Să le dau lor o palmă! Modelul meu e Cuza, doamnă, să reţineţi asta!".
Ok, am să reţin! Şi închid telefonul! Mi-e greu să vă povestesc logic întreaga conversaţie, de prea multe minute. Halucinantă! Mi-e şi mai greu să cred că, în România anului 2012, după 23 de ani de democraţie, suntem blestemaţi să mai auzim aberaţii politice. Să vedem cum clovni fără nicio idee despre ceea ce presupune funcţia de parlamentar, fără niciun proiect concret în care să credem şi să ne implicăm cu toţii, se împopoţonează în straie de regi, zbierând mesaje populiste precum că ne vor salva! O singură întrebare îmi bântuie însă mintea: când vom scăpa de toţi nebunii?
Încerc să uit de „salvator". Să uit de încă unul care zbiară să-i dăm votul, că el e primul şi unicul cinstit din ţara asta! Şi îmi şterg mintea cu un titlu din ziar: „Financial Times: Traian Băsescu și Victor Ponta, pe cale de a se împăca". Aflu cu surprindere că premierul a dat asigurări presei străine că „lupta cu Băsescu este un capitol închis". Închis pentru străini! Pentru străinii ăştia care aud de noi doar atunci cân
