Regizorul şi scenaristul Francis Veber este socotit regele comediei franceze, filme ca "Jucăria", "Norocul ghinionistului" sau "La cină cu un gogoman" făcând deliciul a milioane de

Regizorul şi scenaristul Francis Veber este socotit regele comediei franceze, filme ca "Jucăria", "Norocul ghinionistului" sau "La cină cu un gogoman" făcând deliciul a milioane de spectatori.

În "Ce se mai spune despre Pignon" (titlul original e mult mai scurt, "Le Placard") şi-a propus o satiră la adresa ipocritei "corectitudini politice", în virtutea căreia minorităţile, inclusiv cele sexuale, se bucură, din motive de oportunism, de un tratament favorizant din partea majorităţii.

Spre disperarea sa, eroul filmului, Pignon, un contabil de modă veche, cinstit, dar lipsit de personalitate, e pe punctul de a fi concediat de la o întreprindere care fabrică prezervative. Un vecin homosexual îi sugerează un mijloc de salvare: să creeze impresia că şi el e pe invers şi în felul acesta conducerea întreprinderii nu-l va putea da afară, deoarece s-ar expune acuzaţiei de discriminare sexuală.

Trucul funcţionează de minune, ba, mai mult, ca urmare a unei glume a colegilor, un homofob învederat, întruchipare a noţiunii de macho, se poartă cât se poate de amabil cu el, ceea ce atrage bănuiala care îl înnebuneşte că ar fi el însuşi gay.

În rolul nevinovatului Pignon, Daniel Auteuil dovedeşte din nou diversitatea registrului său interpretativ, în vreme ce homofobul pedepsit pentru vederile sale retrograde îşi găseşte interpretul ideal în persoana lui Gerard Depardieu.

Un film care, surprinzând realitatea din spatele corectitudinii politice, trimite în acelaşi timp câteva săgeţi şi în direcţia spiritului Gay-fest.