Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) este perceput ca potenţial concurent şi inamic nu doar de către liderii Opoziţiei, ci şi de oamenii propriei sale tabere politice, care nu văd cu ochi buni ascensiunea sa bruscă, girată de un preşedinte care are neapărată nevoie de un colac de salvare.

Preluarea unui guvern nevoit să gestioneze o criză economică profundă, proteste de stradă pe termen lung şi o campanie electorală complicată pare o sarcină imposibilă şi extrem de riscantă. Mihai Răzvan Ungureanu şi-a asumat-o probabil nu doar din loialitate faţă de preşedinte, ci şi cu scopul de a intra în politica mare folosindu-se de această scurtătură, care dacă nu duce în prăpastie poate duce în vârful piramidei de putere. Ambiţioşi de toate culorile se tem de acest potenţial al premierului desemnat, iar în spatele lor clienţi politici cu simpatii pro-moscovite, băieţi deştepţi care-au fluierat în biserică şi capitalişti care vin din frigul comunist, chivernisiţi pe banii securităţii strâng rândurile şi-ar vrea să-l blocheze pe MRU la porţile guvernului.

Primii care au tremurat de furie şi indignare la auzul nominalizării şefului spionajului românesc pentru fotoliul de premier au fost cei doi aliaţi sub drapelul liberal, Dan Voiculescu şi Crin Antonescu. Primul, fondator al Antenelor tv, care-şi trage seva din Crescent, una dintre firmele prin care Securitatea învârtea banii în afara ţării, iar cel de-al doilea candidatul la prezidenţialele din 2014. Cei doi sunt nervoşi din motive diferite: Dan Voiculescu fiindcă se teme de răzbunarea sistemului, care ştie cine este şi ce-a făcut cu banii Securităţii şi Crin Antonescu pentru că se vede deja invins de noul premier. Temerile lor sunt fără temei deocamdată, fiindcă înainte de toate MRU are de înfruntat deşertul crizei, nemulţumirea străzii şi aritmetica urnelor. Logica acestui cuplu enervat are legătură cu Serviciul